Senatorul piftiei patriotice

Lume multă, chiar foarte multă, la mănăstirea Maglavit, de Sfânta Maria Mică, eveniment care s-a bucurat nu doar de o vreme calmă, autumnală, ci şi de prezenţa premierului Victor Ponta, ca şi acum doi ani, aşa cum făgăduise. Prin părţile locului, premierul Victor Ponta are trecere, crează empatie şi nu puţini dintre cei prezenţi l-au rugat, fără a fi refuzaţi, să facă împreună fotografii. Semnale tonice, în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Toată ceremonia religioasă, săvârşită cu pioşenie de IPS Irineu, n-a durat mult, plasându-se în cutumele specifice. Autorităţile judeţene şi locale nu aveau cum să lipsească la o sărbătoare a comunei, augmentată şi de simbolistica zilei de Sfânta Maria Mică. Flancat iniţial de primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, prefectul judeţului, Sorin Răducan, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, primarul comunei, Ion Dinu, în planul secund regăsindu-se Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean, Claudiu Manda, deputat, liderul PSD Dolj, mă rog, şi alţi invitaţi, premierul s-a trezit la un moment dat în incinta mănăstirii „într-o altă formaţie”. Cu Valeriu Zgonea în dreapta sa şi senatorul de Filiaşi, Florea Voinea, dornic să fie văzut de neamuri şi consăteni, fiind din Maglavit, ca „politician tare”, în anturajul premierului. Desfăcut la haină – semn că nu are cunoştinţă de regulile protocolului pentru înaltele oficialităţi – spre deosebire de Victor Ponta, Valeriu Zgonea, şi chiar primarul Ion Dinu, senatorul Florea Voinea apare în fotografii desincronizat, o ia înainte, ispitit de o vizibilitate aparte. Că inclusiv în altarul de vară al mănăstirii senatorul de Filiaşi a prins din nou vecinătatea premierului, este interesant. Nu excludem, fireşte, ca Florea Voinea să fie „deştept” în dialogul cu premierul şi cam toroipănist în restul timpului. Postura sa de păun moralizator mistic la mănăstirea Maglavit ne-a convins şi de altceva, că a devenit şi credincios, la bătrâneţe. După tinereţea sa eminamente revoluţionară. E foarte greu să te descurci onorabil într-un asemenea labirint antipatic. Gesticulaţia evlaviei de paradă şi smerenia civică au devenit pentru mulţi o insignă. Oricum, după ce l-ai jelit pe Nicu Ceauşescu când s-a prăpădit şi ai avut „onoarea” repetată să-l saluţi pe Emil Bobu în mai multe rânduri, pe marile şantiere ale muncii patriotice, şi atâţia alţii, că aşa erau vremurile, nu cauţi cu ostentaţie să ajungi în anturajul unui premier tânăr, care nu-ţi cunoaşte CV-ul nici din auzite. Asta se cheamă dacă nu behăială etică, atunci maxim tupeu. Deşi există şi duioase amintiri, de dată mai recentă, nu prea agreabile pentru imaginea publică, dacă asta mai are importanţă. Oferim doar un citat dintr-un proces-verbal al acţionarilor SC Zimercam Trading SA din 25 februarie 2002: „(…) Totodată, acţionarul Voinea Florea informează AGA că în situaţia în care va încheia un contract de vânzare-cumpărare a acestor active cu societăţile comerciale CD Group Industries SA sau oricare altă firmă din grupul de firme al domnului Constantin Dâlgoci din Craiova, domnia sa garantează personal că această firmă va respecta toate clauzele contractului, deoarece administratorii şi directorii acestei societăţi sunt prietenii şi colaboratorii săi apropiaţi (…)”. Nu mai continuăm. Păcatele tinereţii pentru unii n-au asfinţit. Florea Voinea era deputat în acea vreme. Dar toate acestea sunt nimicuri pe lângă mostra de tupeu oferită în aceeaşi zi de 8 septembrie a.c. de senatorul Florea Voinea, deplasat la Melineşti, unde se inaugura un tronson de drum asfaltat de 3 km (Melineşti-Odoleni), în valoare de 21 miliarde, construit printr-un efort financiar precumpănitor al primăriei din localitate (condusă de Ana Ceană), care a suportat 80% din costuri, diferenţa venind de la Ministerul Dezvoltării. Împlinirea era eminamente a localnicilor, care nu-l mai văzuseră pe senator de multă vreme. De altfel, a ajuns pentru a treia oară la Melineşti de la alegeri. Că tot se consideră el… de stânga. Gâdilând prin rânjete tot ceea ce e mai păstos, bălos şi lăcrimos înlăuntrul oamenilor de la ţară, senatorul piftiei patriotice, care n-a plantat un pom în parohia sa, se simte, aşa cum afirma peltic în campania electorală, „bun de muncă”. Însă e total nepotrivit să apari la Melineşti, colectivitate cu destule probleme, după ce ai promis în campania electorală lucruri posibile şi mai puţin posibile, uitând apoi, în semn de respect, ciorna pe care ţi-ai făcut adnotările, chiar în sala de şedinţă. Aici e, de fapt, marea dificultate a „multora de stânga”, care dau apă la moară băsescienilor fukuianişti, că opoziţia stânga-dreapta a murit. Ca să ai replică adecvată trebuie să te vadă oamenii, să te simtă mereu aproape, la necazuri şi micile lor bucurii.