Este o lovitură de maestru ceea ce a realizat, luni, diplomaţia de la Moscova. Se adevăreşte încă o dată ceea ce spunea Emmanuel Todd, într-una din cărţile sale, în care făcea referire la lucrarea lui Zbigniew Brzezinski, „Marea tablă de şah”, afirmând că „la ruşi şahul este un sport naţional” şi nu în aşa ceva te întreci cu ei. În timp ce lumea întreagă aştepta decizia Congresului american, de a autoriza sau nu intervenţia militară în Siria, Moscova a scos din pălărie o soluţie susceptibilă de a schimba abordarea spinoasă a conflictului sirian. Prin vocea şefului diplomaţiei sale, Sergei Lavrov, Rusia a cerut public regimului sirian plasarea sub control internaţional a arsenalului chimic, înainte de a fi distrus. O oportunitatea, la care Damascul nu a întârziat să dea un răspuns favorabil. Zguduite de această lovitură de teatru, cancelariile europene, iniţial circumspecte, au consimţit să coopereze. Fapt rar, prpunerea rusă a fost îmbrăţişată unanim de la Washington până la Teheran. Moscova a obţinut ceea ce a solicitat. Joi, la Geneva, secretarul de stat american John Kerry îl va întâlni pe omologul său rus, Sergei Lavrov. Luni seara târziu, Barack Obama a evocat posibilitatea unei pauze în proiectul său de intervenţie militară în Siria, în timp ce Senatul american a amânat sine die data votului de procedură cu privire la utilizarea forţei, prevăzut pentru astăzi. Forţat să reacţioneze, imediat după atacul chimic asupra unor cartiere ale Damascului, la 21 august a.c., preşedintele american, care fixase din 2012 o „linie roşie” Siriei, a recunoscut că i-ar fi fost foarte greu să convingă membrii Congresului de necesitatea unei lovituri americane. Acest lucru înseamnă că iniţiativa rusă a sosit la timp. Delicata operaţie militară care viza descurajarea lui Bashar al-Assad de a mai folosi gazul neurotoxic pierde toate sensurile sale în cazul demantelării arsenalului chimic. Propunerea rusă permite întregii lumi să aştepte o soluţie mult mai înţeleaptă. Singurul perdant al operaţiunii militare este, pentru moment, opoziţia siriană care vedea în intervenţia occidentală o şansă de restabilire a echilibrului de forţe pe teren. Pentru a evita orice capcană, Franţa intenţionează să adopte propunerea Rusiei la ONU, prezentând un proiect de rezoluţie Consiliului de Securitate, care prevede controlul şi demantelarea armelor chimice siriene. Pe moment, Moscova a câştigat pe toate fronturile, preşedintele american declarând că dă o şansă diplomaţiei, din moment ce Damascul se obligă să renunţe la arsenalul său chimic. Proiectul francez de rezoluţie privind Siria stipulează ca, în termen de 15 zile, autorităţile siriene să remită secretarului genearal al ONU o declaraţie completă, detaliată şi definitivă a siturilor, a cantităţilor şi a tipurilor de elemente din programul să chimic militar.
