Coreea de Nord a avertizat, miercuri, că ar putea lovi cu rachete insula americană Guam – întinsă pe 550 kilometri pătraţi şi populată cu 166.000 de locuitori – din Pacific, situată între Filipine şi Hawaii. La câteva ore, după ce preşedintele american, Donald Trump, ameninţase Coreea de Nord cu „foc şi furie”, cum nu a mai văzut lumea, acesta a revenit ameninţând regimul de la Phenian, în termeni duri, printr-o intervenţie filmată la terenul său de golf din Bedminster, statul New Jersey, unde se află în vacanţă. Preşedintele american nu a omis să amintească, pe contul Twitter, că prima sa decizie a fost modernizarea arsenalului nuclear. Determinarea preşedintelui american este în măsură să genereze nelinişte, deşi secretarul de stat, Rex Tillerson, în escala făcută în Guam, a estimat că nu este vorba de o ameninţare iminentă şi, în opinia sa, preşedintele american a dat un mesaj-forte, în limbajul pe care liderul nord-coreean îl înţelege. Intenţia este de a avertiza autorităţile nord-coreene să evite orice eroare de judecată, în contextul tensiunilor crescânde, generate de continuarea programului nuclear şi balistic. Miercuri, Eddie Calvo, guvernatorul Guam, teritoriu neîncorporat în SUA, care contează drept bază navală şi militară, aici staţionând 6.000 de militari americani şi bombardiere strategice, a spus că insula este pregătită „pentru orice eventualitate”. Coreea de Nord a testat, în ultima vreme, mai multe rachete balistice. Comunitatea americană de informaţii estimează că încărcătura nucleară poate fi ataşată pe rachetele balistice intercontinentale, punct de vedere împărtăşit, potrivit „Washington Post”, de ministrul japonez al Apărării. Se mai spune că dictatorul nord-coreean, Kim Jong-Un, ar dispune de 60 de bombe atomice, ceea ce, în opinia experţilor, este exagerat. Conflictul nu poate fi atenuat decât dacă ambele părţi fac un pas înapoi. Sau dacă, printr-o mediere onestă, se reuşeşte o dezescaladare a situaţiei. Ceea ce este greu. Nici SUA şi nici Coreea de Nord nu vor da înapoi şi publicaţia britanică „The Economist” crede că nord-coreeanul Kim Jong-Un şi americanul Donald Trump vor face tot posibilul să ne gândim la un scenariu înspăimântător. Scenariul lui „The Economist” se termină rău, fiindcă o posibilă lovitură punitivă americană asupra instalaţiilor militare nord-coreene ar provoca un atac al Phenianului asupra Seulului, urmată de o ripostă americană asupra Nordului. Toată lumea pierde. Donald Trump a încercat să găsească o soluţie simplă la o problemă complicată, delegând chestiunea nord-coreeană… Chinei, prin invitarea lui Xi Jinping, la Mar-a-Lago, în Florida. Mare lucru nu s-a întâmplat ulterior, deşi China a votat recent, alături de SUA noile sancţiuni economice contra Coreei de Nord, în Consiliul de Securitate al ONU. Dar China revendică rolul de putere dominantă în Asia, rol deţinut, din 1945, de SUA, şi, din acest motiv, va evita ca americanii să profite de eventuala scufundare a regimului nord-coreean, urmat de unificarea Nordului cu Sudul, acesta dezvoltat economic, permiţând SUA extinderea influenţei în toată Peninsula. Începând cu Bill Clinton, fiecare preşedinte american a fost tentat de negocieri cu Coreea de Nord. Secretarul de stat Madeleine Albright a participat chiar la o sărbătoare a Phenianului, într-un moment în care negocierile privind reconsiderarea anumitor politici ale Nordului, începând cu programul de îmbunătăţire a uraniului, nu avansau şi diplomaţia americană faţă de Coreea de Nord semăna cu o cursă în care competitorii au picioarele în saci, ca să cităm din memoriile „Doamnei Secretar de Stat”. Excentricităţile lui Kim Jong-Un şi inflexibilitatea lui Donald Trump alimentează o escaladare verbală a tensiunilor, aducând aminte de „criza rachetelor din Cuba”, la începutul anilor ’60. O opţiune militară preventivă ar provoca replica Phenianului în Coreea de Sud sau Japonia, unde staţionează importante efective de militari americani. Oricum, situaţia este „sub control”, dar are chei – nu uşor de acceptat, pentru soluţionare.
