Academician AUGUSTIN BUZURA 22 septembrie 1938 – 10 iulie 2017
“Academia Română a aflat cu profund regret plecarea dintre noi, la vârsta de 79 de ani, a scriitorului academician Augustin Buzura. Originar din Maramureş, născut la Berinţa, pe 22 septembrie 1938, Augustin Buzura a fost una dintre marile conştiinţe ale poporului român, model de demnitate şi curaj, ce a denunţat în opera sa abuzurile şi absurditatea regimului comunist din România. Romanele sale sunt opera unui scriitor de un deosebit rafinament intelectual, cu o pătrunzătoare capacitate analitică. Spirit rafinat, cu o cultură exemplară, a fost redactor-şef al revistei literare „Tribuna“ din Cluj, preşedinte al Fundaţiei Culturale Române şi preşedinte al Institutului Cultural Român, director al revistei „Cultura“, toate instituţii fundamentale pentru promovarea şi stimularea culturii române. Absolvent al Liceului „Gh. Șincai“ din Baia Mare şi al Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca, specializat în psihiatrie, Augustin Buzura a renunţat la cariera medicală în favoarea literaturii şi publicisticii. A debutat editorial la 25 de ani cu volumul de povestiri „Capul Bunei Speranţe“, urmat de volumul „De ce zboară vulturii?“, ambele publicate în anii imediat următori „obsedantului deceniu“ (1963, respectiv 1967). Au urmat volumele „Absenţii (1970), „Feţele tăcerii“ (1974), „Orgolii“ (1977), „Vocile nopţii“ (1980), „Refugii“ (1984), „Drumul cenuşii“ (1988), „Recviem pentru nebuni şi bestii“ (1999), „Teroarea iluziei“ (2004), „Raport asupra singurătăţii“ (2009). Între 2013-2014 i-au fost tipărite primele patru romane din seria „Opere complete“. Creaţia sa, demistificatoare şi incitantă prin subtilitatea analizei psihologice, prin seriozitatea şi gravitatea expresiei, a cunoscut încă de la început recunoaşterea criticii literare şi simpatia publicului. Romanele sale au cunoscut tiraje uriaşe şi nenumărate reeditări în ţară şi străinătate, fiind unul dintre cei mai iubiţi şi admiraţi scriitori români. A primit de 4 ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1970, 1974, 1980, 1984), Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române“ (1977), Premiul Opera Omnia al revistei “Convorbiri Literare”. Romanele lui Augustin Buzura au fost traduse în franceză, engleză, germană, chineză, suedeză, maghiară, poloneză, rusă, portugheză, slovenă, japoneză, spaniolă şi a tradus, la rândul său, literatură germană, maghiară, franceză, spaniolă, poloneză, rusă, chineză, slovenă.
Publicist pasionat, cu un dezvoltat spirit civic, scriitorul Augustin Buzura şi-a pus talentul literar, vreme de peste o jumătate de secol, în slujba valorilor libertăţii şi demnităţii umane, cultivate cu mijloacele artei şi culturii. A fost, din această perspectivă, unul dintre cei mai mari intelectuali români care a crezut în rezistenţa civică prin cultură. A fost preşedinte al Filialei Române a Asociaţiei de Cultură şi Știinţă Europeană cu sediul la Roma, membru fondator al Fundaţiei Culturale Europene „Gulliver“ din Amsterdam, membru în comitetul director al Centrului Euro-Atlantic. Doctor Honoris Causa al Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu (1997), al Universităţii de Nord din Baia Mare (2010), al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ din Cluj-Napoca (2014). Membru de onoare al Academiei Româno-Americane (2000), membru al Academiei Braziliene de Litere (2001), membru al Academiei Latinităţii (2001), membru corespondent al Südosteuropa Gesellchaft, Germania (2001). A fost decorat cu ordinul naţional „Pentru Merit“ în grad de mare cruce (2000), cu Ordinul brazilian „Rio Branco“ în grad de comandor, cu Ordinul mexican „Vulturel Aztec“ şi cu multe alte premii şi medalii naţionale şi internaţionale. Pe 3 iulie 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular pe 12 martie 1992. Membrii Academiei Române au primit cu mare tristeţe vestea plecării confratelui lor academicianul Augustin Buzura. Comunitatea academică, viaţa culturală din România şi societatea românească suferă astfel o grea şi de neînlocuit pierdere. Dumnezeul să-l odihnească în pace!”, se arată în necrologul semnat de Academia Română.
