Pentru a scăpa de gradele ridicate de afară, craiovenii dau fuga în Parcul „Romanescu”, căutând umbra deasă de aici pentru a se răcori niţel, dar şi pentru a se relaxa după o săptămână infernală de lucru. Cu aleile pline de vizitatori de toate vârstele, parcul acesta rămâne tot locul preferat al iubitorilor de natură care spun că vin aici şi pentru că este un loc plin de răcoare naturală, dar şi unul foarte liniştit.
Gradele foarte ridicate ale lui iulie îi scoate pur şi simplu pe craioveni din case. Aleile Parcului „Romanescu” sunt pline de oameni care ies seara să facă o mică plimbare, dar şi pentru a se răcori sub umbra generoasă a acestui parc. „Vin aici pentru că este un parc liniştit şi foarte frumos, mai ales acum când afară sunt peste 30 de grade. Fiind foarte bătrâni, copacii dau umbră câtă vrei şi e suficient să-ţi petreci numai câteva ore că pleci mai sănătos”, ne-a spus o pensionară care poposise pe una dintre aleile de la intrarea Parcului „Romanescu”, în după-amiaza de sâmbătă. Îmbrăcaţi lejer, oamenii nu fac altceva decât să se aşeze pe băncuţele şi să respire aerul curat din jur. Cum în Bănie ai la dispoziţie doar trei variante de a te lăsa furat de peisaj, având de ales între vechiul Parc „Nicolae Romanescu”, noul Parc al Tineretului şi Grădina Botanică, mulţi aleg totuşi să-şi petreacă timpul liber în cel mai mare dintre parcurile Craiovei.
Fiecare vârstă cu bucuriile ei
Dacă bicicliştii au, de acum, pista lor pe una dintre aleile ce duce spre velodrom, în schimb vitezomanii de pe role dau adevărate probe de măiestrie peste tot pe sub aleile boltite cu verdeaţă ale parcului. Îmbujoraţi la faţă, unii dintre ei dotaţi corespunzător cu echipamentele de rigoare, tinerii zboară pe sub nasul pensionarilor. De pe bănci, bunicuţii nu privesc taman cu ochi buni această distracţie, care li se pare peste măsură de riscantă. Partea proastă e că nici unul dintre participanţii la raliuri nu prea îi iau în serios, ba chiar îi sfidează făcând o pasiune din a-i scandaliza cu curse şi mai vijelioase, din care nu lipsesc acrobaţiile. Mai împăcaţi cu situaţia păr să fie părinţii. Demonstrând că fac parte dintr-o altă generaţie, cu câţiva zeci de ani mai tânără, sporovăiesc nepăsători, încercând să profite cât mai mult de puţinul timp liber pe care îl au la dispoziţie.
Probă de rezistenţă pe lac
În ciuda soarelui care bălteşte pe lac, la bărci este înghesuială mare. Ca să urci într-una, e nevoie să mai aştepţi puţin până să vină responsabilul cu pricina să-ţi dea în primire obiectul şi apoi să-ţi facă vânt pe apă. Dar pentru a face pe romanticii sau, după caz, pe teribiliştii, se găsesc destui care aşteptă şi câte o jumătate de oră să-şi urca partenera într-o luntre plutitoare şi apoi să facă o demonstraţie de îndemânare, vâslind încolo şi încoace. Reperul e totuşi insuliţa până la care cei mai mulţi îşi încearcă forţele. E un adevărat test de rezistenţă să ajungi la gardul mic de-o şchioapă şi să arunci un ochi peste scânduri pentru a vedea cum îşi răcoresc penele câteva familii de lebede. Sunt şi cârmaci care fac pe şmecherii, urcând în barcă doar pentru a impresiona audienţa care stă pe mal cu virajele pe sub jetul fântânii arteziene, care ţâşneşte direct din mijlocul lacului.
Leii se topesc la soare
Cel mai mare succes la public îl au, totuşi, animalele, fioroase de regulă, dar care te privesc ca nişte mieluşei din spatele gratiilor. Hotărât lucru, căldura nu le face nici lor deloc bine. Toropiţi de caniculă, leul şi familia lui serviseră demult masa de prânz şi îşi făceau siesta, tolăniţi chiar în mijlocului celui mai aprig soare. Deşi nu avea un somn profund, masculul era imun la pietricelele pe care le primea pe coamă. Te privea doar îngăduitor şi refuza să mai răspundă provocărilor cu un mult-aşteptat răget, care ar fi trebuit să fie înfiorător pentru audienţă. De altfel, la fel de leneşe erau cam toate animalele, chiar şi vulpile agile şi colonia de maimuţe, care îşi puseseră la păstrare toate trucurile şi nu mai doreau să dea nici o reprezentaţie.
Bere la halbă, în „Castelul fermecat”
La „Ciobănaşul” şi, mai nou, la „Castelul fermecat”, se bea bere rece, brumată. Instalaţi la măsuţele înşirate în curte şi protejate natural de coroanele compacte ale copacilor, vizitatorii simt nevoia să se relaxeze şi într-un mod mai pragmatic, cu nasul într-o tavă cu mititei perpeliţi pe jar şi degustând rar din berea la halbă. Curtea castelului, recent deschis, este numai bună pentru câteva ore de petrecut timpul în acest fel. «Foarte bine că s-a deschis şi acest restaurant. E foarte frumos aşezat între copaci, nu ai nevoie nici de umbreluţe pentru soare. Să fie berea cât mai rece şi e tot ce trebuie, că de distracţie ne îngrijim fiecare», spunea unul dintre consumatori. Ca atmosfera să fie în întregime pe gustul craiovenilor, organizatorii au promis că intenţionează să îmbunătăţească şi mai mult condiţii de primire, pe viitor urmărind să amenajeze şi etajele superioare ale castelului.
