Un miting de amploare văzut diferit!

Social-democraţii au gândit îndelung asupra oportunităţii organizării mitingului de sâmbătă-seara, din Piaţa Victoriei, unul care să exprime, pe de o parte, capacitatea lor de mobilizare şi organizare, iar pe de altă parte, să dea un semnal, cu reverberaţie, inclusiv externă, privind abuzurile, încălcarea drepturilor omului, cum s-au exprimat în alocuţiunilor lor cei care au urcat pe scenă, în faţa microfoanelor. Mobilizarea a fost de luat în seamă, deşi cifele avansate, inclusiv de organizatori, variază între 400.000 şi 600.000 de persoane. Sunt cam mari, în evaluarea adversarilor politici, dar Piaţa Victoriei a fost „full”, ca şi arterele învecinate, pe o adâncime notabilă. Dacă a fost sau nu o acţiune inspirată a social-democraţilor rămâne de văzut, dar nu se poate eluda contextul în care a fost programat evenimentul insolit, şi unul din ingrediente este tocmai recenta abordare a Deciziei Curţii Constituţionale. Apoi, principalul partid politic aflat la guvernare, nu ferit de inerente erori, mai mici sau mai robuste, tot „încasează”  în spaţiul public, de la adversarii săi politici, încă de la câştigarea alegerilor. „Încasează”, cu continuitate, şi când e cazul şi când nu este. Mitingul de sâmbătă seara, la care au luat parte şi circa 15.000 de militanţi doljeni, toţi purtând tricouri albe, s-a vrut apoi o reacţie la etichetarea, prea frecventă, de „mormăitori în batistă” cu care este etichetat PSD-ul. Este greu de spus, cu certitudine, dacă şi-a atins întru totul scopul avut în vedere, dar, oricum, „elefantul” s-a arătat agitat. Baia de mulţime a membrilor Guvernului s-a dorit „o încărcare” cu energii pozitive şi poate a reuşit. Avea şi nevoie. Din păcate, mesajele vorbitorilor n-au avut, în egală măsură, încărcătura emoţională necesară, menită să declanşeze vibraţia aşteptată. Fiecare vorbitor a spus cam ceea ce a crezut de cuviinţă, unii pe un ton molcom, uneori printr-o decuplare de tematica abuzurilor avute în vedere, fără a reuşi înflăcărarea asistenţei. A încercat, în opinia noastră, un viraj retoric, ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, unul din liderii partidului, provocând o erupţie a asistenţei numeroase care a rezonat, dar ruperile de tonalitate, evadarea din expunerea ternă, au fost rare. Sonorul a fost adesea nesatisfăcător. În această zonă a calibrării mesajelor, organizatorii au avut indiscutabil sincope, fiindcă nu există miting, lipsit de o regie bine stabilită. Un reproş: mitingul s-a lungit, şi canicula din timpul zilei nu avea cum să nu „moleşească” asistenţa. Reacţia opoziţiei este disproporţionată. Fiindcă mitingul PSD+ALDE, în mesajul său esenţial, nu a avut-o în vedere. Chiar dacă Ludovic Orban a considerat acţiunea „profund nedemocratică, de intimidare a oamenilor liberi” ş.a.m.d. Dar, fireşte, e dreptul său să afirme ceea ce găseşte de cuviinţă, tocmai fiindcă e un om liber. Premierul Viorica Dăncilă a spus: „Cui foloseşte asaltul permanent împotriva Guvernului? Cei care fac acest lucru doresc cu adevărat binele României? Eu nu cred. Am fost acuzată de trădarea ţării. Acuzaţiile care mi se aduc sunt aberante, dar mă aştept la orice din partea unor oameni laşi, incapabili să ducă o luptă politică la lumina zilei”. Cum orice miting, indiferent de amploarea lui, e apreciat de suporteri şi criticat de opozanţi, şi cel de sâmbătă nu face excepţie, şi acest detaliu s-a făcut resimţit la toate televiziunile, care au acordat spaţii generoase desfăşurării lui. PSD-ul a vrut să arate că are muşchi şi a demonstrat. Restul sunt discuţii. Unele agresive, ceea ce îngrijorează. Câteva cuvinte despre discursul lui Liviu Dragnea, îndelung aşteptat: din alocuţiunea acestuia s-a putut reţine anunţul „unei bătălii cu Klaus Iohannis”. Ceea ce înseamnă că PSD trece la o ofensivă şi va ataca pe toate fronturile. Oricum, falia dintre putere şi opoziţie s-a căscat mai mult, ceea ce nu ne singularizează la nivelul Uniunii Europene.