Nu sunt convins de nici una dintre posibilele calităţi prezidenţiale ale candidatului independent Victor Ponta. Poate fi bănuit, cel mult, că ar fi „uns” cu multe alifii, cum se spune, că e abil, dar în nici un caz nu-i prisoseşte excesul de logică sau de cultură. Toată povestea asta sordidă, prost confecţionată de el însuşi, la un podcast cu „inundaţiile controlate” din 2014, pentru a proteja Belgradul, preferând inundarea unor terenuri agricole, din judeţele Dolj şi Mehedinţi, a fost demontată de Liviu Dragnea, oricum mult mai credibil, care la aceea dată era implicat în Comitetul pentru prevenirea dezastrelor, coordona activitatea în calitate de vicepremier, iar reprezentanţii Apelor Române îl informau în permanenţă în privinţa cotelor Dunării. Fostul prefect al Doljului, de la acea vreme, Marius Cristinel Deca, îl contrazice de asemenea pe Victor Ponta, în legătură cu decizia controversată privind deschiderea barajului Porţile de Fier, considerând afirmaţiile acestuia ca halucinante şi lipsite de temei. Tranşant, fără vorbe de prisos, Liviu Dragnea îl acuză pe Victor Ponta de mitomanie şi toată povestea, aşa cum a fost ea relatată, n-avea altă menire decât acoperirea, deloc abilă, a obţinerii cetăţeniei sârbe, ca plan de rezervă în cazul unei iminente condamnări în justiţie. Asumându-şi inconştient resposabilitaeta unei vinovăţii de netăgăduit, în plină campanie electorală, pe lângă lipsa frapantă de caracter, de responsabilitate, civilitate, etc. Victor Ponta demonstrează o lipsă de scrupule şi o aroganţă menite să prevestească multe zile negre în calendar, cu răfuieli personale, în numele poporului, dacă ar izbândi în demersul său electoral. Într-un asemenea peisaj, dacă vreunul din sondajele care îl plasează ca aspirant, la calificarea în turul doi al alegerilor prezidenţiale, este veridic, problema ne aparţine nouă şi nu lui Victor Ponta, care denaturează orice adevăr în avantajul lui. Ne anunţă, de asemenea, şi că ar fi ispitit de o reformă morală. Şi nu glumeşte! După ce a experimentat multe, inclusiv o acuzaţie de plagiat imposibil de respins, trădări politice, cu duiumul, mai are de experimentat mersul pe o sârmă care e ruptă demult. O paranteză, interesantă pentru o anume similitudine: pe 14 martie 2004, în Spania, s-au desfăşurat alegeri legislative. Partidul Popular, condus de Mariano Rajoi (succesorul lui Jose Maria Aznar) conducea în sondaje. Un atentat cu bombe în tren, la Madrid a fost atribuit, aiuristic, în responsabilitatea ETA, când de fapt un grup islamist se aflase în spatele masacrului, fiind perceput de electorat ca o consecinţă a sprijinului guvernului spaniol pentru invazia din Irak. PSOE, condus de Jose Luis Rodriguez Zapatero, a venit pe primul loc, şi ajutat de mici formaţiuni de stânga a format guvernul, retrăgând trupele din Irak. Mai clar, electoratul spaniol a sancţionat, fără nici o rezervă, minciuna. Să revenim la Victor Ponta: toată porcăria făptuită, ne-a spus, ar fi fost din dragoste pentru oameni. Pentru România. Unică. Dragostea, nu oamenii. Dacă pretextul e binele României, substanţa este măcelul pentru control. Joi, Victor Ponta a mai slobozit o cugetare, aceea că Marcel Ciolacu trebuie să se retragă de urgenţă din funcţia de premier (al cărui consilier a fost), altfel, îl va demite imediat ce va ajunge preşedinte al ţării. O Românie care se vrea regăsită, la toate palierele ei, nu poate miza pe impostori de un asemenea calibru.
