Ştiinţa, entuziasmantă, precum o victorie in extremis!

0
525

Spectacol într-o seară de primăvară în Bănie, în care ploaia a udat un succes superb al Ştiinţei, echipa de poveste care de peste şapte decenii s-a înfipt în sufletele oltenilor, le-a condimentat existenţa şi i-a dus de la fericire la extaz de nenumărate ori. Aşa cum a fost şi parcursul meciului de duminică seara. În lipsa unor performanţe din vremuri apuse, astfel de meciuri îţi câştigă timp, îţi oblojesc răni, îţi alimentează speranţe de care ţi-e teamă să te mai agăţi. Puhoiul alb-albastru a ignorat vremea capricioasă şi a luat cu asalt templul Băniei, care a dogorit ca-n vremurile de glorie ale Ştiinţei. Recordul de asistenţă în România după eliminarea restricţiilor nu putea fi stabilit decât în Cetatea Băniei, de un public care nu a avut nevoie decât de un succes în Capitală ca să facă vulcanul “Ion Oblemenco” să erupă din nou. Şi cele 25 de mii de suflete au avut ce sărbători, divinitatea n-a rămas indiferentă la zbuciumul sudului, la trăirile poporului oltean, oferindu-i un succes aşa cum merită. “Sei bella come un gol al novantesimo” spun italienii, iar Ştiinţa şi fanii ei minunaţi şi-au încununat reprezentaţia de gală cu o reuşită decisivă, înaintea ultimului fluier. Campioana era egalată în Bănie acum două luni, la ultima fază, acum a fost răpusă înainte de gongul final. De fiecare dată a fost victoria fotbalului, a celor care au îndrăznit. Să spere, să joace, să încerce, să fie pozitivi, să aducă bucurie, să rişte, să respecte publicul şi fenomenul. Sigur, un gând ne străfulgeră inevitabil în seara de vis: cum ar fi fost ca succesul să fi venit acum doi ani, în acel meci crucial pentru titlu? Ne răspundem pe loc: atunci echipa n-a avut aproape zecile de mii de aliaţi, componenta ei esenţială.

Ştiinţa a marcat devreme, după primul sfert de oră, furnizând surplus de elan fanilor, care nu sunt renumiţi prin răbdare. În Oltenia fierbe sângele, n-ai prea mult răgaz, joci sau pleci, eşti aclamat sau apostrofat, nu prea e cale de mijloc. S-a constatat asta şi prin reacţia la cele două goluri ale CFR-ului. Primul a fost primit cu mai multă iritare, fiindcă a venit pe un fond de joc tern, pasiv. Al doilea, chiar dacă a adus oaspeţii în avantaj, a fost marcat pe tenta ofensivă, pozitivă a Ştiinţei, iar fanii au apreciat atitudinea favoriţilor şi i-a impulsionat. Bancone s-a lăsat păcălit de Omrani precum R. Popa în Supercupa de acum patru ani, iar ghindocul Petrila s-a strecurat printre Vătăjelu şi Gustavo pentru a întoarce rezultatul.

Era păcat, era dureros să se termine astfel o seară, cu o atmosferă de vis, în care glorii din toate generaţiile Ştiinţei au descins în locul în care au creat legenda şi nu-l puteau părăsi cu capul plecat. Atitudinea Craiovei n-a lipsit, nici nu avea cum, într-o astfel de atmosferă, dar era nevoie şi de calitate. Iar plusul la acest capitol l-au adus puştii Markovic şi Baiaram. N-au fost copleşiţi, ei au adus rebeliunea în joc. Sârbo-olteanul a dat semnalul revenirii. Gol superb şi bară transversală, ambele cu stângul. Execuţii de fotbalist de rasă. Faza egalarii a debutat de la Pigliacelli și a curs vertical până când Marko a împlântat mingea lângă bară. Screciu şi Ivan au avut fost la centimetri de 3-2, dar parcă au ratat înadins lovitura fatală, pentru ca momentul să fie sublim.

Gol la ultima tentativă! Gol post-scriptum. Nu, e gol Ante-scriptum! Cel mai nedreptăţit jucător din lotul Craiovei, cel care a fost utilizat prea puţin, ţinând cont de media sa de goluri pe minut. El e, croatul Roguljic. Şi e delir, Oltenia se dezlănţuie! Din Dolj şi până-n Gorj şi până-n Vâlcea. Şi până-n Olt şi până-n Mehedinţi! Asta spune imnul, fiindcă jumătate din ţară putea fi bifată, după plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor care au poposit în jurul arenei înainte de meci. Şi anul trecut Ştiinţa a învins rivalele în play-off, dar fără public n-a avut farmec şi nici efect. Nu ştim ce ne rezervă acest final de sezon, şansele sunt mici şi la locul 2, dar astfel de seri trebuie trăite cum se cuvine. Iar în Oltenia nu e loc de jumătăţi de măsură nici la celebrări. Luni nu e zi de muncă, e zi de istorisit seara frumoasă de pe stadion. Şi tot aşa se întâmplă pe drumurile de întoarcere spre Târgu Jiu, Severin, Caracal, Rm. Vâlcea, Sibiu, Petroşani şi încotro se duc leii să-şi povestească isprava. Numai că “de bucurie rar avurăm parte, în unele duminici…”

Universitatea Craiova – CFR Cluj 3-2

Au marcat: Creţu ’18, Markovic ’69, Roguljic ‘90+6 / Bordeianu ’43, Petrila ‘58.

Stadion: “Ion Oblemenco”, spectatori: 25.000.

Universitatea Craiova: Pigliacelli 6 – Vătăjelu 7, Papp 7, Screciu 7, Bancu 6 – Mateiu 5 (Bic ’81) 6, Al. Creţu 8 (Roguljic ‘90+1) 8 – Gustavo 6 (Cîmpanu ’63) 6, Nistor 5 (Baiaram ’46) 8, A. Ivan 7 – Koljic 5 (Markovic ’46) 8. Antrenor: Laurenţiu Reghecampf

CFR Cluj: Hindrich – Susic, Burcă, Graovac, Camora – Bordeianu (Sigurjonsson ‘90+5), Boateng, C. Deac (Yuri ’86) – Neguţ (Petrila ’46), Debeljuh (Dugandzic ’75), Omrani (Păun ’75). Antrenor: Dan Petrescu

Arbitru: Radu Petrescu 6.