Omagiul emulului David Cameron adus fostului prim-ministru conservator Margaret Thatcher, aflat la putere între 1979 şi 1990, pentru că „a salvat ţara”, nu rezonează peste tot în regatul unit, dovadă că tinerii scoţieni din Glasgow s-au bucurat nespus, sugerând diviziunea socială lăsată moştenire de „Doamna de Fier”. Unora li s-ar putea excesiv, dar Margaret Thatcher este un arhitect al lumii de astăzi, la Europa ne referim, cu statul slab, dereglementarea puternică, dezindustrializarea forţată, la care şi social-democraţii şi popularii se închină. Londra şi Anglia de Sud îşi plâng liderul, care a redat „glorie şi putere” bolnavului Europei. În revanşă, în nordul industrial şi în Scoţia, criticile sunt severe faţă de politicile sale, în particular faţă de dezindustrializare şi dezinteresul său faţă de dezmoşteniţi. După căsătoria sa cu un om de afaceri, Margaret Thatcher a uitat totalmente de locuitorii din nordul regatului, identificându-se cu partea sa cea mai bogată. Sudul şi în particular Londra. A limitat puterea exorbitantă a sindicatelor, care ţineau ţara ostatică, şi a privatizat o economie de facto socialistă după 1945, deschizând oraşele străinilor şi creând privilegii clasei mijlocii. Se mai poate spune că a întărit puterea antreprizelor, în detrimentul muncitorilor şi sindicatelor. Există, fireşte, tot felul de puncte de vedere. Inclusiv ultraliberalismul atroce se spune că l-a molipsit de la Ronald Reagan şi, de fapt, America a sedus-o. Ca ministru al Educaţiei, Thatcher se distinsese prin suprimarea distribuirii gratuite a laptelui în şcoli. Detractorii săi au numit-o „uzurpatoarea laptelui”. Această decizie simbolică a fost un semnal la reducerea bugetului pentru Educaţie, lovitura draconică dată funcţiilor publice, la care s-a mai adăugat indiferenţa faţă de defavorizaţi. Partidele politice britanice de stânga sau de dreapta nu pun în discuţie reformele thatcheriene fundamentale (limitarea dreptului la grevă, privatizările, controlul deficitului public). Conservatorii şi liberal-democraţii sunt conştienţi că o parte a electoratului lor este ostil funciarmente creşterii cheltuielilor sociale. Thatcherismul soft presupune mai puţin stat şi mai multă încurajare a iniţiativei private. Insensibilă la multiculturalism şi diversitate culturală, pentru margaret Thatcher era alb, protestant şi anglosaxon. Derapajele care demonstrează susţinerea aparthaidului în Africa de Sud sau stigmatizarea lui Nelson Mandela, aflat în închisoare ca terorist, au defavorizat-o evident. Să mai adăugăm şi apropierea de dictatorul Pinochet, „scăpat” de Londra, după ce împotriva lui se emisese un mandat internaţional de arestare şi indiferenţa faţă de moartea greviştilor nord-irlandezi. Se spune că l-a descoperit pe Gorbaciov şi l-a prezentat lui Ronald Reagan şi a descoperit mondializarea avant la lettre, prin stabilirea de legături cu China şi India, ceea ce pare o exagerare. În privinţa gusturilor artistice şi culturale, se spune că s-ar fi exprimat de genul: „Eu n-am timp, eu sunt prim-ministrul britanic”. Nu i se vor organiza funeralii naţionale, rezervate doar suveranilor, în schimb va avea onorul militar la catedrala Saint Paul, un tip de omagiu rezervat celui de-al doilea cerc al familiei regale, cum au fost regina mamă, prinţesa Diana sau iluştrii premieri Wellington, Palmerston, Gladstone şi Churchill.
