Scriitorul Stelian Tănase este, de câteva luni, director interimar al postului public de televiziune. Numirea sa intempestivă s-a datorat mandatului catastrofal exercitat de predecesorul său, Claudiu Săftoiu, întâmplător şi unul şi celălalt reprezentând „oferta liberală”. Care au fost atuurile manageriale ale scriitorului Stelian Tănase în momentul desemnării într-o asemenea ingrată postură nu se cunoaşte şi chiar domnia sa, într-un interviu pentru site-ul Cotidianul.ro, menţionează, între altele, că „toată lumea ştie, în ultimii zece ani nu a fost deloc pace în CA al TVR”. Ceea ce presupune că s-a contat pe spiritul său pacificator, de persoană neconflictuală, ş.a.m.d. Detaliul că avusese o emisiune săptămânală la un post de ştiri, la care se căsca sănătos înainte de „a aţipi”, desfiinţată în cele din urmă, bănuim că nu-l avantaja. Conform uzanţelor, Stelian Tănase n-a omis să vorbească de „trista moştenire”, înduioşare pioasă şi de reculegere festivă. Tonul fals, retorica inadecvată a unor astfel de comentarii nu i-au adus vreun avantaj de imagine. Fiindcă Televiziunea Română e la fel ca înainte de venirea sa: sărăcăcioasă, şleampătă, dizarmonică, de la ansamblu la detaliu. În interviul pomenit, Stelian Tănase menţionează intenţiile sale „de revigorare”, unele onorabile, altele ciudate, ca, de pildă, substituirea reprezentanţilor partidelor în CA cu oameni ai BNR, BOR şi ai altor culte. Pe lângă aceştia, şi reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale din mass-media şi ai societăţii civile, bănuim de… dreapta. În Polonia, postul public de televiziune se află sub tutela Băncii Naţionale, spune Stelian Tănase, şi este un model de succes. Ca să vezi! Ce soluţii de redresare financiară propune directorul Stelian Tănase? Păi ia să vedem. Una dintre ele ar fi indexarea taxei tv. Alta ar fi amnistia fiscală, de către Ministerul Finanţelor (70 milioane euro). Şi cam atât. Sărăcia de idei pare supărătoare şi dacă semnarea unui protocol cu Patriarhia, care va fi urmat de un altul, cu Academia Română, vizându-se programe de colaborare, repunerea pe tapet a îngrijorării privind analfabetismul – boală cronică a societăţii româneşti – intenţia popularizării literaturii române de azi, aducerea unei garnituri de moderatori pentru dezbateri pot fi privite cu îngăduinţă, în schimb alte decizii ale lui Stelian Tănase sunt de-a dreptul suspecte. Nu le spunem „lucrături”, că sună prost. Şi ne referim la „scandalul Larry Watts”, declanşat prin cenzurarea serialului documentar „Moştenirea Clandestină” – emisiune realizată de Monica Ghiurco – întreruptă pe 7 februarie a.c. chiar de Stelian Tănase. Pentru acest gest TVR a fost amendată de CNA cu 70.000 lei, sumă care în mod logic ar trebui imputată directorului interimar. Liberalii s-au spălat pe mâini de oferta de la TVR. Larry Watts n-are nevoie de prezentare, iar cărţile sale – „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România” (Ed. RAO, 2011) şi „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece” (Ed. RAO, 2013) – sunt considerate de marii istorici ai ţării, membri ai Academiei Române, drept lucrări de referinţă. Paradoxal, un istoric american ne-a scris două tratate, exhaustiv documentate, despre propria noastră istorie. Dommnul Stelian Tănase se consideră probabil uns cu toate alifiile elitiste şi trece în tăcere demersul său anacronic, dacă nu antinaţional. Oare întâmplător? Pe la începutul anului, 8 ianuarie a.c., prietenul său Vladimir Tismăneanu, care îl cooptase între membrii Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, i-a administrat „un croşeu” pentru cartea „Anatomia mistificării” (Ed. Humanitas, 2003), reproşându-i autorului, adică lui Stelian Tănase, includerea „din raţiuni evidente”, a numelui lui Leonte Tismăneanu – tatăl lui Vladimir Tismăneanu – alături de ale celor care au venit cu tancurile sovietice să comunizeze România, imediat după 23 august 1944. „Dacă Stelian Tănase are o problemă cu mine, să o spună direct, să polemizeze pe faţă, dar să nu amestece în ale sale meschine răfuieli un domeniu în care este nevoie de onestitate ca de aer, de apă şi de lumină”. De ce a percutat atât de târziu coordonatorul „Unicei Relatări Adevărate” este de neînţeles, dar cum istoricul Larry Watts i-a dat peste cap „opera”, putem bănui că unul dintre motivele încetării ostilităţilor lui Vladimir Tismăneanu la adresa lui Stelian Tănase a fost şi cenzurarea serialului lui Larry Watts la TVR. Fiindcă Vladimir Tismăneanu îşi încheia astfel tableta „Anatomis unei mistificări: Stelian Tănase şi istoria comunismului din România”: „În cazul de faţă nu e vorba de diletantism, ci de o mistificare lipsită de orice urmă de ruşine. Un om care procedează astfel, în propriul său domeniu profesional, nu poate fi credibil într-o poziţie publică, în care trebuie să probeze imparţialitate şi onestitate”. Când Stelian Tănase a înţeles ce are de făcut, a devenit credibil.
Comments are closed.