Mulțumesc pentru invitația de a participa, astăzi, la lansarea dezbaterii despre democrație, securitate și reziliență. Este o alegere foarte bună a Institutului Aspen de a discuta aici despre reziliență democratică și securitate societală.
Salut, totodată, preocuparea pentru aceste teme la nivelul societății civile și al experților, cu atât mai mult cu cât consolidarea democrației este un subiect constant de preocupare pentru guvernanți și decidenți politici. M-am întrebat adesea ce face ca anumite societăți să alunece pe pante anti-democratice și naționaliste, și ce măsuri trebuie să fie adoptate pentru a evita asemenea deznodăminte negative în societatea românească. Și cred că primul răspuns vine din respectul pentru alegerile cetățenilor și pentru nevoile lor.
Se vorbește despre faptul că autocrațiile și nu democrațiile ar fi mai eficiente în a răspunde crizelor. Realitatea a contrazis aceste afirmații, care sunt îmbrățișate și de unii reprezentanți din zona academică a statelor democratice. Democrațiile au rezistat mai bine și au ieșit mai bine din crize decât statele cu regimuri autoritare, care au părut mai viguroase și puternice în primele momente ale unei crize, dar au pierdut ulterior din cauza absenței unei susțineri a populației.
Reziliența democrației este direct legată de securitatea societală a unei țări care pune pe primul loc interesul cetățenilor – viața lor, proprietatea, drepturile și libertățile și primatul opțiunilor fiecăruia în parte. Democrațiile sunt de fapt cele care oferă cele mai solide și acceptabile soluții, care sunt susținute de către toți cetățenii. Iar reziliența democratică nu se poate obține decât atunci când reunim eforturile statului, ale societății și ale fiecărui cetățean.
Dar, pentru a avea susținerea societăților și a cetățeanului, este nevoie de încrederea cetățenilor în cei ajunși în funcții publice, aleși sau numiți.
Capacitatea societăților de a fi reziliente în condiții de crize multiple este afectată de: tranzițiile post-criză sau post-conflict nepotrivite sau haotice, corupția și capturarea politică sau oligarhică a statelor, inegalitatea, migrația, crizele de reprezentare, renunțarea la reforme și pașii înapoi de la angajamentele democratice. În toate aceste cazuri, sunt alterate principiile și valorile democrației, drepturile și libertățile individuale. Acestea ajung subordonate unor ipotetice drepturi ale comunității, națiunii sau statelor, sub care se ascund, de fapt, dorințe dictatoriale, autoritare sau iliberale, preeminența intereselor personale ale unui lider, grup politic sau partid unic.
Pentru a face față actualelor crize, avem nevoie de responsabilizarea autorităților în fața cetățenilor, transparență și integritate, tranziții inclusive, angajare cetățenească, incluziune socială și politică, respectiv accesul egal la resurse și oportunități economice ale tuturor cetățenilor.
Dar poate cea mai importantă metodă de acțiune rămâne cea care privește direct autoritatea în statele democratice, guvernarea și pe decidenții aflați în funcții publice: echilibrul, nuanțele, decența în actul de guvernare, ca și respectul pentru opiniile tuturor membrilor societății reprezintă, în fapt, prima condiție a susținerii deciziilor de către cetățeni. Așa se poate obține coeziunea societății și menținerea neștirbită a valorilor democratice, chiar și în cele mai grele condiții de criză.
Doamnelor și domnilor,
În calitate de prim ministru al României, mă ghidez alături de ceilalți colegi ai mei aflați în funcții de demnitate publică, de aceste soluții, principii și elemente ale creșterii rezilienței democratice.
Vă doresc succes în dezbateri și aștept cu interes să văd noile idei care pot consolida o guvernare democratică și responsabilă.
Vă mulțumesc!
