Deputata Raluca Ţurcan, vice-premier în guvernul României, a ieşit ieri aferată, ca de obicei, într-o conferinţă de presă, pentru a face câteva anunţuri de mare importanţă pentru ţară. De altfel, tot ce comunică „emblematica” Raluca Ţurcan e de maximă importanţă –asta fără îndoială- pentru „scoaterea ţării de unde au lăsat-o social-democraţii”, al căror guvern a fost basculat prin moţiune de cenzură. Numai că, fireşte nu din cauza emoţiilor, Raluca Ţurcan a uitat ce voia să spună, intrând într-un blocaj, ca la un examen la facultate, când nu pici pe subiectul de pe bilet. Momentul jenant pentru demnitatea ocupată a fost surmontat cu chiu cu vai. Fiindcă de fapt era vorba de vechimea pentru accederea în Institutul Naţional pentru Magistratură, unul din cele trei proiecte de lege pe care Biroul Executiv al PNL a decis să-şi angajeze răspunderea în Parlament. Amnezia de iarnă, fără zăpadă, a Ralucăi Ţurcan, e un semn rău prevestitor. Fiindcă e prematură. Probabil din cauza surmenajului, că altă explicaţie la îndemână nu avem, şi nici nu ne hazardăm în supoziţii. Deşi, într-o altă împrejurare, invitată la un post de televiziune, şi-a uitat… vârsta. Adică s-a făcut mai tânără, ceea ce probabil îşi dorea. Dar asta nu e tot ce intenţiona vice-premierul Raluca Ţurcan să transmită, fiindcă mai avea ceva imperativ de solicitat: mai întâi a adresat o rugăminte parlamentarilor care susţin guvernul, să se conformeze, iar celor de la PSD le-a cerut să nu blocheze, cumva, proiectele de lege pe care guvernul intenţionează să-şi asume răspunderea. „E foarte important ca România să nu mai fie blocată”, a rostit marţial vice-premierul guvernului. Uneori, Raluca Ţurcan lasă impresia că se adreasează unor idioţi iremediabili. Afirmând că nu se teme de moţiunea de cenzură, anunţată ca posibilă de Marcel Ciolacu, liderul interimar al PSD şi „va fi totul sau nimic”, rămâne încrezătoare în succesul proiectelor fundamentale aşteptate de români. De parcă în apropierea sărbătorilor de iarnă, balivernele Ralucăi Ţurcan îi interesează pe români. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Adică nu e vorba numai de bunăvoinţă. Legile justiţiei pe care guvernul monocolor liberal îşi asumă răspunderea, au trecut prin Parlament, unde au fost dezbătute, luni de-a rândul, acelaşi lucru l-a făcut şi societatea civilă, dar procesul n-a fost… „democratic”. Acum se modifică ex-abrupto, peste noapte, prin angajarea răspunderii şi… ciocul mic. Nici un mormăit în batistă. Nu mai reiterăm ce a dispus CCR, fiindcă presupunem că se ştie. Urmează… bugetul. Şi pentru ca social-democraţii să nu-l poată amenda, conform cutumelor, tot vice-premierul Raluca Ţurcan a anunţat că partidul său va decide felul în care se va adopta. Probabil, fiindcă altă cale nu există, tot prin angajarea răspunderii. Ceea ce ar fi o premieră. Raluca Ţurcan ne sugerează de fapt ceea ce nu mai trebuia: guvernul actual nu are nevoie de opoziţie, fiindcă aceasta nu e constructivă, aşa cum lucru ştiut, erau parlamentarii partidului său, când aveau acelaşi statut. Ce vrea Raluca Ţurcan, fără nici o performanţă profesională, de-a lungul timpului, nu prea se poate. De la Sibiu, domnia sa, preocupându-se de resursa umană, a transferat în Capitală un grup de „mari” specialişti în domeniul Sănătăţii, începând cu ministrul Victor Costache, secretarul de stat Horaţiu Moldovan, fostul director executiv la spitalul Polisano, Adela Cojan, proptită în fruntea Casei Naţionale de Sănătate. Cu parlamentarii pe care se reazămă guvernul condus de Ludovic Orban, mari nădejdi de supravieţuire nu sunt. Cu căciula în mână, pe la fiecare lider politic, pentru a cere „ajutor”, se merge o dată, de două ori, de nouă ori, dar nu la infinit. Şi cum scena politică arată dezastruos, singura ieşire din impas este o moţiune de cenzură, în urma căreia să rezulte căderea guvernului şi instalarea unui guvern care chiar să se bazeze pe o majoritate solidă. Dacă nu, anticipatele.
