Când pesediştii dorm pe ei!

Ce scrie pe blogul său Stelian Tănase, directorul general al TVR, uns în demnitatea bine plătită din bani publici cu votul parlamentarilor social-democraţi, nu se pune, deşi spaţiul virtual a fost asimilat, ca regim juridic, celui public. Un jurnalist de rezonabilă calitate, Costi Rogozanu, i-a cerut imperativ demisia, ceea ce deocamdată nu s-a întâmplat. În schimb, Stelian Tănase deplânge situaţia financiară, tot mai apăsătoare, a TVR, şi prin propria contribuţie. Nici un parlamentar social-democrat, şi unii chiar au notabilă calitate intelectuală, mă refer la deputatul Ionuţ Vulpescu, – filosof – n-a făcut până acum vreo interpelare în legătură cu tot ceea ce se întâmplă în TVR. E semnul unei nefericite anestezii? Dar s-a mai întâmplat ceva destul de interesant: doamna Tatiana Niculescu Bran, scriitoare şi fostă jurnalistă la BBC, între 1994 şi 2008, a fost numită purtător de cuvânt al preşedintelui Klaus Iohannis. Nu prea avem idee cine este doamna respectivă, nu-i purtăm grija, deşi se spune că ecranizarea filmului „După dealuri”, al regizorului Cristian Mungiu, premiat la Cannes, cu destul scandal „acasă”, s-ar fi inspirat din opera sa, „omiţându-se sursa reală”. Oricum, CTP-ul a botezat filmul „După forme de relief” în emisiunea sa, de acum desfiinţată, ProCinema, considerându-l de referinţă pentru cinematografia românească, cu elogii pentru actriţele Cosmina Stratan şi Cristina Flutur. Dar ceea ce vrem să spunem nu prea are legătură cu aceste detalii. Tatiana Niculescu Bran este soţia lui Mirel Bran, corespondentul „Le Monde” la Bucureşti. În timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale acesta, „remarcat” în afara viiturilor politice, când s-a poziţionat sistematic de partea Cotroceniului, doar prin platitudini, vigilenţe amare, tromboane, tobe şi başi, şi-a făcut cu brio datoria, plesnindu-l până la saturaţie pe Victor Ponta în tot ceea ce a publicat în „Le Monde”, inclusiv pe site-ul Huffington Post. Mirel Ban scrie marţial ceea ce-i dictează propria conştiinţă şi se poziţionează politic – după cum se vede inspirat – aşa cum crede de cuviinţă. Jurnalistul Ion Spânu i-a făcut nu de mult o interesantă radiografie pe site-ul Cotidianul.ro, „Mirel Bran, corespondentul «Le Monde», abonat la banii ICR”, cu o legătură deloc întâmplătoare între producţia jurnalistică şi caşcavalul de la ICR. Eram în iulie 2012 şi Ion Spânu cita din „Le Monde”: „Le premier ministre roumain est accuse de vouloir mettre au pas les institutions” (5 iulie) şi „Le control de la justice, enjeu central de la crise politique en Roumanie” (18 iulie). Mirel Bran reproducea doar declaraţii de-ale Monicăi Macovei şi Traian Băsescu şi „toate aiurelile aruncate la mitingurile PDL”, cu lovitura de stat „Blietzkrieg” şi aşa mai departe. În recenta campanie, sub semnătura sa am putut lectura în „Le Monde”: „Le presidentielle roumaine, un nid d’espions” (18 octombrie) şi „En Roumaine, le parquet anticoruption fait trembler les responsables politiques” (1 noiembrie 2014); „Klaus Iohannis, heraut de l’anticoruption, remporte la presidentielle en Roumaine” (17 noiembrie). Reiterăm, nu interesează pe nimeni, bănuim nici pe francezi, opiniile lui Mirel Bran despre viaţa politică pe malurile Dâmboviţei. Interesează, în schimb, legăturile sale cu ICR, la care Cotidianul.ro, de regulă bine documentat, a făcut trimitere, cu argumente de luat în seamă. Cât de obiectiv este Mirel Bran ne-am lămurit. Ne-ar fi interesat altceva: cum un roman de debut, „Bucureşti, dezgheţul”, apărut la… Humanitas, inclus de editură „în afara colecţiilor”, a fost tradus de ICR în Franţa şi SUA. În rest, desemnarea Tatianei Niculescu Bran nu are nici o conotaţie polemică. E un fapt. Bonificaţii politice se acordă, într-un fel sau altul, pretutindeni. Suntem în faţa unui asemenea bonus. Faptul că nici unul din parlamentarii social-democraţi n-a adus în discuţie, după atâta timp, ceea ce s-a întâmplat la ICR, şi s-a scris, slavă Domnului, în presă, ne face să credem că nu ştiu pe ce lume trăiesc. Şi unii chiar nu ştiu. S-ar putea să regrete amarnic năuceala, deloc pasageră, de care au fost cuprinşi ajunşi la guvernare. Şi a curs multă apă pe Dunăre de atunci.