Numărul donatorilor de organe pentru transplant înregistrează o scădere începând din vara anului trecut. Toate acestea în condiţiile în care 3.716 români se află, în prezent, pe listele de aşteptare pentru un transplant de organe. În prezent se constată o scădere a prelevărilor de la donatorii aflaţi în moarte cerebrală, România rămânând una dintre puţinele ţări care practică şi transplantul de la donator viu.
De la an la an, listele de aşteptare sunt însă tot mai lungi pentru că numărul de donatori a scăzut fiind mult mai mic faţă de cel al persoanelor care au nevoie de un transplant.
În registrele Agenţiei Naţionale de Transplant figurează 2.517 pacienţi care aşteaptă un transplant de rinichi şi peste 9.000 de dializaţi. În total, din momentul în care s-au făcut primele proceduri în România, 1.102 persoane au fost transplantate, iar 83 de bolnavi au decedat înainte de a fi supuşi unei intervenţii salvatoare. Pentru un transplant hepatic aşteaptă 561 de persoane, iar de-a lungul anilor 539 au fost transplantate. S-au înregistrat şi 230 decese din rândul celor care se regăseau pe listele de aşteptare. Şi pentru transplantul cardiac aşteaptă 36 de pacienţi.
Listele de aşteptare, tot mai aglomerate
În urmă cu câţiva ani, România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte transplanturile. Într-un studiu realizat de Comisia Europeană în perioada 2007-2013 – ce urmărea progresele înregistrate la acest capitol de statele membre –, România deţinea poziţia a doua ca dezvoltare a procedurilor de transplant, după Luxemburg. Numărul de centre acreditate pentru prelevarea de organe a crescut de la 16, câte erau funcţionale, la 42. Mai mult, au devenit operaţionale spitalele Sf. Maria şi Colţea pentru transplant hepatic, respectiv transplant medular. România a adoptat împreună cu celelalte state ale Consiliului Europei „Convenţia împotriva traficului de organe”. Au fost acreditate mai multe spitale capabile să identifice şi să declare donatori în moarte cerebrală, două centre pentru transplant hepatic (Fundeni şi Sf. Maria), patru centre pentru transplant renal (Fundeni, Cluj, Iaşi, Braşov) şi trei centre pentru transplant de cord (Târgu Mureş, Floreasca şi Institutul „C.C. Iliescu”). Spitalul Judeţean din Craiova a primit în 2013 acreditare pentru prelevare şi transplant osos, prima intervenţie având loc la începutul lunii iulie 2014. Aceste activităţi au permis salvarea vieţii unui număr important de pacienţi care necesitau transplanturi de organe, mărind longevitatea după transplant şi îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor transplantaţi.
Numărul donatorilor a scăzut însă de la un an la altul, fapt ce face ca listele de aşteptare să fie, în continuare, foarte aglomerate. Pe întreg parcursul anului 2016 în România au fost 120 de donatori. Specialiştii spun că de vină ar fi o serie de informaţii care au circulat despre activitatea de transplant şi care nu au fost suficient de bine verificate şi nici corect argumentate.
Peste 70.000 de europeni aşteaptă un transplant
Şi în Europa, aproximativ 70.000 de persoane, cu vârste între 25 şi 60 de ani, privesc spre o şansă la viaţă. Printre ei, 52.000 de pacienţi aşteaptă un transplant de rinichi, 7.000 aşteaptă un transplant hepatic, iar 3.600 aşteaptă un transplant de cord.
Tocmai din acest motiv, în condiţiile în care pe lista de aşteptare pentru diverse tipuri de transplant se regăsesc 20.000 de francezi, autorităţile de la Paris au modificat substanţial politica privind donarea de organe şi acum fiecare persoană devine automat donator de organe, dacă nu se înscrie într-un registru special prin care să refuze acest gest. Noua lege presupune că organele pot fi prelevate, indiferent de dorinţa familiei.
Până la 1 ianuarie, când legislaţia a intrat în vigoare, persoana trebuie să se înregistreze special pentru a deveni donator de organe. Cei care nu vor să îşi doneze organele trebuie să îşi pună numele pe o „listă de refuz”, o listă pe care s-au înregistrat 150.000 de oameni până în prezent. Autorităţile au promis să facă procesul mai simplu pentru cei care vor să se înregistreze pe această listă şi procesul va fi realizat online. Ţara se va alinia, astfel, şi altor state europene în care acordul pentru donarea de organe este unul prezumat, din oficiu, şi nu unul informat.
