Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, ţine în mână aproape zilnic, bănuim, un cartof fierbinte, şi uneori nu ştie cum să procedeze ca să rămână, bineînţeles, pe făgaşul legii. În povestea la care ne vom referi, dincolo de idiosincrazii de orice natură, îl bănuim totuşi de bună credinţă. Cazul este cel al deputatului PDL Ştefan Stoica, unul dintre liderii opoziţiei doljene. Ştefan Stoica a fost declarat incompatibil de ANI pentru mandatul de consilier judeţean când, simultan, a deţinut şi funcţia de director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Craiova din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Cele două entităţi, CJ Dolj şi DRDP Craiova, n-aveau nici o legătură una cu cealaltă. Decizia ANI pentru mandatul de consilier judeţean a fost validată finalmente de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, devenind definitivă şi irevocabilă. De la această margine a lucrurilor începe o altă interpretare, destul de variabilă. Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a solicitat de mai multe ori Camerei Deputaţilor revocarea din funcţie a deputatului PDL Ştefan Stoica. ANI s-a adresat Comisiei juridice, condusă de Bogdan Ciucă, notar de profesie. Meciul de ping-pong, supărător, s-a prelungit sine die. Întrebat când va fi tranşat cazul deputatului Ştefan Stoica, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a răspuns: „Este o problemă foarte delicată. Am decis să amânăm dezbaterea fiindcă nu există un raport al Comisiei juridice şi colegii mei m-au rugat să invit conducerea ANI, pentru a ne uniformiza punctele de vedere”. O eschivă? A mai expus Valeriu Zgonea câteva reproşuri, de circumstanţă, la adresa Comisiei juridice, care în opinia sa ar trebui să fie „extrem de serioasă”, să „nu se ascundă după cireş”, pe care le considerăm irelevante. Valeriu Zgonea, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, întâmpină destule dificultăţi de subtilitate şi, bineînţeles, de logică juridică şi pentru motivul că n-are pe cine se rezema, în absenţa reperelor unui înalt profesionalism în materie. Un Antonie Iorgovan sau un Ion Predescu, dar şi alţi virtuoşi jurişti, de acum un deceniu sau două, nu mai sunt prin Parlament. În cazul deputatului Ştefan Stoica, după toate aparenţele, ANI şi-a excedat competenţele prin diligenţele ulterioare. Fiindcă ANI constată, nu dă verdicte, acestea fiind de competenţa justiţiei. Dar asta, până la urmă, este un mizilic. Incompatibilitatea se constată între două funcţii care se exercită în acelaşi timp – concomitent – şi nu pentru viitor sau în perspectivă. Aceasta este teza juristului Ion Predescu, fost senator, învestit cu toate demnităţile de natură juridică la Senat, fost judecător de referinţă la CCR. Ea, incompatibilitatea, este o componentă a mandatului de parlamentar, a conţinutului mandatului şi a limitelor exercitării mandatului. Ca şi imunitatea parlamentară, este un mijloc constituţional de protecţie a mandatului, a titularului acestuia. Dezvoltarea incompatibilităţii mandatului parlamentar este făcută prin lege organică, şi anume Statutul deputaţilor şi senatorilor. Ori Statutul menţionat nu-l reglementează în nici un caz nici Executivul, dar nici alte autorităţi, cum este ANI, a cărei conducere este desemnată de Senat, pe bază de concurs, organizat de Consiliul Naţional de Integritate. Invitarea conducerii ANI „pentru uniformizarea punctelor de vedere”, cum a afirmat Valeriu Zgonea, este fără precedent constituţional. Deputatului Ştefan Stoica nu i se poate extinde, în mod logic, incompatibilitatea în care a fost găsit de ANI pe vremea când era consilier judeţean şi deţinea funcţia de director la DRDP Craiova. În jurul acestei „subtilităţi juridice” gravitează toate discuţiile, cu argumente pro şi contra. Tranşarea problemei ar trebui să vină din partea Camerei Deputaţilor, în conformitate cu prevederile Statutului la care făceam referire. Parlamentul nu-şi partajează prerogativele cu alte instituţii, oricât de importante ar fi acestea în peisajul actual. Şi încă un aspect: anul trecut, Valeriu Zgonea a mers în Franţa, din câte ne amintim, unde a avut întâlniri, bănuim „de lucru”, cu preşedintele Assemblee Nationale şi cu cel al Senatului. Parlamentul francez a menţinut, e bine de ştiut, „cumulul de mandate” prin lege, până în 2017, dacă nu cumva termenul se va proroga. Mai mult, „cumularzii”, la alegerile municipale din primăvară, s-au văzut cu reînnoirea mandatelor de aleşi locali, fiind consideraţi „mai buni decât contracandidaţii lor”. Cât despre „declaraţiile de interese” ale parlamentarilor francezi, în temeiul legii transparenţei, adoptată la sfârşitul anului trecut, nu mai vorbim, fiindcă ce au descoperit prin ele ziariştii ar provoca un tsunami la noi. Ne consolăm cu faptul că francezii „nu sunt atât de inspiraţi” precum parlamentarii noştri.
