La Piteşti, cu ocazia şedinţei de constituire a Comisiei de justiţie, drepturi cetăţeneşti şi relaţii externe a PDL, şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Teodor Baconschi, n-a vorbit despre eşecurile majore ale politicii noastre externe. Lucru firesc, din perspectiva „împlinirilor”: blocarea aderării la Schengen, blocarea accesului românilor pe piaţa muncii din Spania, blocarea unor importante fonduri nerambursabile de la UE, interzicerea tranzacţionării certificatelor verzi, relaţiile tot mai glaciale, fără precedent, cu Parisul. Şi doar un singur succes: intrarea României în scutul american anti-rachetă. Nu, Teodor Baconschi s-a arătat preocupat de propria persoană: „Aş face, cu titlu ceva mai sobru, o ultimă remarcă, în pofida faptului că în ultimele zile sau săptămâni au intrat, pe uşa din dos, pe piaţa media, tot felul de ipoteze de lucru, ţin să vă anunţ, cu modestie şi onoare, totodată, că postul de ministru de Externe îi aparţine, în coaliţia noastră, PDL-ului şi este ocupat de cel pe care la congresul (n.r. – convenţia) ultim al partidului l-aţi ales ca prim-vicepreşedinte”. Anticomunistul Teodor Baconschi gândeşte, după cum se vede, ca un comunist destoinic şi iremediabil. El doreşte să fie luat în considerare ca om politic. Ca activist de partid cu rang înalt, în capul său, pe lângă cel de ministru de Externe în Guvernul României, echivalent, în concepţia dispreţuitoare a acestuia, cu calitatea de apparatcik, splendid triumf schizoid al comunismului peste timp. Decenii de-a rândul s-a împământenit, în România, că adevărata parvenire e pe linie politică; în plan strict profesional, oricât de sus ai urca, poţi fi oricând basculat. Nimic nu poate sta în calea aroganţei politruce, nici bunul simţ, nici logica elementară. Ceea ce contează, aşadar, pentru Teodor Baconschi, este importanţa funcţiei politice deţinute, încât subtilitatea afirmaţiei devine următoarea: terminaţi cu prostiile pe surse, premierul nu poate demite din Guvern un personaj cocoţat în ierarhia din partid prin votul delegaţilor la recenta Convenţie Naţională. Din păcate, Teodor Baconschi are un discurs public îndoielnic, aproape ilogic de fiecare dată şi frecvent împănat cu aberaţii. „(…) Este extrem de important pentru victoria noastră la anu’ să fim cât mai aproape de aceşti oameni, în dialog nesimulat şi permanent cu ei, să le preluăm agenda şi, în acelaşi timp, să ne poziţionăm pe eşichierul politic ca principalul partid de centru-dreapta, partid popular în ambele sensuri ale cuvântului, doctrinar şi, în acelaşi timp, susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte(…)”. Prostiile lui Teodor Baconschi nu pot fi comentate. Ceea ce se poate însă spune este altceva: senatorul Mircea Andrei, preşedintele PDL Argeş, a fost ales în fruntea Comisiei pentru justiţie şi afaceri externe a PDL. Conform celei mai recente declaraţii de avere depuse la Senat, acesta deţine 7 terenuri intravilane, totalizând 15.000 mp, 3 terenuri agricole, în suprafaţă de aproximativ 20 ha, în judeţele Giurgiu şi Olt, 6 apartamente şi o casă, plus alte două clădiri, împreună cu doi parteneri de afaceri, două autoturisme – un Mercedes Benz S500, un BMW X5 – bijuterii, tablouri, colecţii de pietre de mină şi timbre, toate în valoare de 225.000 euro, depozite bancare de aproape 5 milioane euro în conturi deschise în Elveţia şi peste un milion de euro în conturile din ţară. A acordat împrumuturi în nume personal ce depăşesc 3,5 milioane euro. Peste toate, evident, face parte din România celor „care lucrează”. După părerea noastră, foarte lucrativ. De la aceştia cerşesc ceilalţi, nu puţini la număr, care trebuie stigmatizaţi.
