Viitorul e la școală ! Cum arată școala în mediul rural ( II)

0
1028

„Cum arată astăzi școala va arăta mâine țara” : Spiru Haret, întemeietorul învățământului românesc modern

         Școala de azi îşi pune amprenta asupra carierei noastre. Studiul anumitor discipline, început cât mai de timpuriu, dezvoltă dorinţa de a cunoaşte mai mult, sentimentul încrederii în sine şi dorinţa realizării în acele direcţii. Şcoala reprezintă o societate în miniatură,un laborator care serveşte tânărului lecţii despre viaţă. Învăţământul modern se conduce după o filosofie a educaţiei care promovează o nouă concepţie despre formarea elevului, despre idealul social-uman, astfel încât activitatea şcolară vine în întâmpinarea trebuinţelor dezvoltării individuale și sociale. Pentru un copil, școala este, după familie, spațiul cu cel mai mare impact asupra dezvoltării sale.  Fără carte înseamnă fără viitor. De ce renunță unii dintre copiii României la carte ?? Asta dorim să aflăm pe parcursul proiectului nostru “Viitorul e la școala”, școala fiind imaginea societății.  Săptămâna aceasta am vizitat trei școli din : Goiești, Melinești și Fărcaș. Am vrut să vedem ce se întâmplă într-o școală, cu 24 de zile înainte de începerea anului școlar. Am vrut să vedem pe mâna cui ne lăsăm viitorul….

Goiești : Directorul și purtătorul de cuvânt, în concediu

Goiești este comuna unde Alexandru Macedonski și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. În luna iunie a.c, s-au împlinit 168 de ani de la naşterea marelului scriitor și poet. La Goeiști trăiesc în jur de 3000 de suflete. Comuna îmbătrânește, iar migrația afectează foarte mult viitorul comunității.  Localitatea este formată din Goieşti, care este centru de comună, şi din satele Mălăeşti, Pioreşti, Adâncata, Ţandăra, Popeasa, Pometeşti, Muereni, Vladimir, Mogoșeşti, Fântâni şi Gruiţa, despărţite de râul Amaradia. În centrul atenţiei a revenit de ceva timp conacul din satul Popeasa, care a aparţinut familiei lui Alexandru Macedonski, pe care acesta l-a părăsit după anii adolescenţei. Se zăreşte în vârf de deal, imediat cum treci podul peste Amaradia, având împrejur o privelişte de-ţi taie răsuflarea. Autorităţile locale, în administrarea cărora se află, se străduiesc de ani buni să-l scoată din paragină şi să-i dea destinaţia de Casă Memorială a scriitorului.

            Dar de data asta vrem să vorbim mai mult despre școală, pentru că din momentul în care porţile cunoaşterii se deschid una câte una, începi să crezi că acesta este drumul pe care trebuie să-l urmezi şi care te împinge spre a face ceea ce-ţi place. Ne-am oprit așadar, la Școala Gimnazială Goiești, considerată structura centrală. Școala nu arată rău, este spațioasă, are locuri de joacă pentru cei mici în față, destul de bine îngrijită, dar opacă. Din păcate, nu am avut cu cine să stăm de vorbă. Îndeobşte când se vorbeşte despre succesele la învăţătură ale unui elev, ele sunt puse pe seama calităţilor intelectuale ale acestuia şi, în special, inteligenţa este considerată responsabilă, în primul rând, de acestea. Fără îndoială că acest punct de vedere are temei, dar acest temei este parţial, deoarece la realizarea succeselor concură o pluralitate de factori care trebuie luaţi în seamă. Despre acești factori am fi vrut să vorbim, pentru că așa cum se știe, de la Goiești, de-a lungul anilor, au plecat la oraș, mai mulți elevi care au obținut note foarte bune la Evaluarea Națională. Școala nu era ferecată, dar era bine păzită de două cadre didactice, cu misiune clară de la directorul școlii, ca nu cumva să intre careva și să se afle ceva din secretere învățăturii.

Comuna poetului-simbol, părăsită de tineri

Unul dintre profesori s-a prezentat a fi “cel care îi ține locul managerului”, pe perioada concediului. Oamenii se feresc să se prezinte, deși este de bun simț, să saluți și să te prezinți. Cam de aici pornim cu educația. Directorul școlii din Goiești este profesorul Daniel Curteanu. Administrează școala din noiembrie 2021, de atunci prin delegare, iar din 2022, prin concurs. Înainte, la Goiești, directoare era profesoara Gina Marin, acum managerul școlii de la Almaj.   În momentul în care am spus că am vrea să vorbim despre numărul elevilor și cadrelor didactice, despre programa școalară, despre infrastructură, despre rezultatele de la Evaluarea Națională, despre prezent, dar și despre viitor,  “înlocuitorul” a spus că nu poate să vorbească fără mandat de la domnul director.

Între timp m-am întreținut cu doamna profesoară de limba română, care ne-a spus că numărul elevilor scade de la an la an pentru că o parte din ei își însoțesc părinții la muncă în străinătate, iar alții preferă Școala de la Leșile, adică, din comuna alăturată Șimnicu de Sus. Nu există explicații…așa vor părinții. Școala de la Goiești se încălzește pe lemne și se folosesc sobe de teracotă. Există și o centrală cu calorifere, dar nu face față și s-a renunțat la acest sistem de încălzire.  Doamna profesoară de limba română spune că la Goiești învață cine vrea. De exemplu, anul acesta, un elev de clasa a VIII-a a intrat la Colegiul Carol I, fiind un elev dornic de cunoaștere. La Goiești se fac și ore suplimentare  la română și la matematică, iar de unii se prinde cartea, de alții, mai nimic, adică, precum apa de gâscă.

Între timp,  aflu că la Goiești, despre școală, nu vorbește  decât managerul și purtătorul de cuvânt. Dar, ghinion…amândoi sunt în concediu.

 “Nu putem să vorbim cu dumneavoastră pentru că nu ne lasă domnul director. Noi avem și purtător de cuvânt. Doar dânsul și purtătorul de cuvânt pot să vorbească. Dar nu e nici unul dintre ei. Amândoi sunt în concediu, așa că veniți altă dată….

Lăsăm comuna poetului-simbol în urmă, cu tot cu povestea ei. Lăsăm și școala în bezna ei. Din păcate, în acest secol, oamenii nu înțeleg că de fapt, școala nu este o clădire, ci este o comunitate formată din oameni unici, cu nevoi și aspirații diferite. Sunt cadre didactice care nici astăzi, nu pot să înțeleagă direcția schimbării, nu își înțeleg menirea. Nu ai nevoie de  legi, ordine sau proceduri să fii pozitiv, să oferi inspirație, fie că ești director sau professor. Macedonski şi-a petrecut copilăria şi o bună parte a adolescenţei la conacul familiei din comuna Goieşti. De aici, poetul a plecat la oraș și a urmat cursurile actualului Colegiu Naţional „Carol I” din Craiova.

Melinești : Nouă elevi ar putea să renunțe la școală

Școala are rolul de a transfera cunoaștere și de a pregăti tinerii pentru a deveni membri responsabili ai societății. Deși au cele mai bune intenții, multe instituții școlare din ziua de azi nu reușesc să-și mai atingă scopul. Desigur, educația înseamnă mai mult decât a merge la școala. Şi poate lucrul cel mai minunat este acela că uneori, într-o şcoală,  este de ajuns să întâlneşti un singur profesor extraordinar şi devotat care te inspiră şi te pregăteşte pentru întâlnirea cu propriul destin profesional.

Liceul de la Melinești este structura centrală de învățământ din localitate. Unitatea şcolară are toate treptele de învăţământ: preşcolar, primar, gimnazial, liceal zi și seral, precum și  două filiere de învățământ: real și tehnic. Liceul poartă numele poetului Alexandru Macedonski, iar marți, când am vizitat liceul, informaticienul și directorul adjunct Mihaela Micu, erau la datorie, extrem de deschiși, de transparenți și de dornici de a prezenta detalii despre activitatea lor profesională.

La Melinești învață 500 de elevi, dintre aceștia 70 sunt preșcolari, 142 sunt în clasele I-IV și 123 în gimnaziu. În ceea ce privește învățământul liceal sunt 38 la învățământul teoretic și 121 la tehnologic. La seral sunt 80 de elevi și 72 urmează învățământul profesional. Pe lângă structura centrală mai este Școala Gimnazială de la Negoiești, cu clasele I-VIII; Grădinița de la Negoiești, două grupe de preșcolari; Grădinița de la Melinești, grupă mixtă; Grădinița Spineni iar preșcolarii de la Grădinița Bodăiești au fost aduși la Liceul Tehnologic Alexandru Macedonski pentru că sediul nu mai corespundea.

Mihaela Micu este la bază învățătoare și de la toamnă preia clasa pregătitoare. Acum încearcă să găsească o soluție pentru cei 9 elevi care ar trebui să meargă la învățământul profesional, dar, din păcate, elevii ar putea să renunțe la școală pentru că numărul minim de elevi ca să se înființeze o clasă este de 15.

      “Părinții nu-i pot duce la Craiova. Nu este foarte ușor să întreți un copil la școală, la oraș. Aici ar avea toate condițiile și ar învăța o meserie. Din păcate, nu putem să formăm o clasă. În aceeași situație mai sunt niște elevi în județul Gorj. Încercăm să-i aducem la Melinești ca să nu fie nici ei  puși în situația să renunțe la școală” : Mihaela Micu, director adjunct  Liceul Tehnologic Alexandru Macedonski.

Se învață carte și la Melinești

La Evaluarea Națională s-au înscris 28 de elevi și au intrat la liceu un număr de 19, un procentaj destul de bun. Elevii s-au orientat către Liceul Velovan, Seminarul Teologic și o parte au rămas la Melinești. După cele 12 clase, doar 40% au luat Bac-ul, cei mai mulți aleg să facă o meserie. În construcții, ne spune doamna director, îi regăsim pe cei mai mulți. Însă, și aici se învața carte…. Bitoleanu Andrei este elevul exemplu. A terminat la Goiești liceul și acum e student la Universitatea din Craiova, la Informatică.

  “Avem și oameni care îi inspiră pe elevii noștri. Și vreau să-i menționez. Este vorba de doamna profesoară de informatică Alina Dumitra și domnul informatician, Cristian Pîrvulescu. Îi ajută foarte mult pe elevi, au ajutat liceul în pandemie, pentru că așa cum se știe s-a trecut la o altă formă de învățământ, în online și am avut mare nevoie de ei

  Capacitatea de învăţare – factor de succes şcolar – este o calitate complexă a elevului care are în structura sa elemente de ordin intelectual, atitudinal şi de personalitate. Mihaela Micu crede că o parte din insuccesele elevilor se datoresc unor dificultăţi generate de planuri, programe şi manuale. Ele se vor menţine până când va exista înţelepciunea curajoasă de „a aerisi” conţinutul învăţământului şi de a stabili un regim raţional de muncă şcolară, în care elevii să înveţe, dar să aibă şi răgazul necesar recreaţiei, odihnei, jocului, sportului, adică recondiţionării organismului.

“Una dintre schimbările pe care le-aș face în învățământ ar fi restructurarea materiei la clasele de liceu. Mai ales la științele exacte. Elevii nu au timp suficient să le parcurgă. M-aș axa mai mult pe practică. Aș adpta programa școlară la nevoile pieței muncii. Noi pregătim viitori muncitori pentru compania Ford. Dar ar trebui și pentru alte domenii. Și nu e tot. Am aplicat și pentru programele Erasmus. Elevii nostri se pregătesc să plece acum în Cipru, partenerul nostru de proiect. Mai avem și alte proiecte. De exemplu, 60 de elevi sunt prinși în programul After School”, un proiect în parteneriat cu localitatea Podari, dar și programul „A doua Șansă”, un program finanțat de Ministerul Educației” : Mihaela Micu, director adjunct.

Și totuși nu e suficient să mergem doar la școală. Multe lucruri țin și de familie, de educația de acasă. Ne-am întristat când am văzut cum arată curtea Școlii Gimnaziale din Negoiești. O mizerie de nedescris. Peturi și cutii de suc aruncate în fântână, scările școlii pline de coji de semințe. Curtea insalubră O imagine dezolantă care te descurajează să vizitezi școala. Am lăsat așadar și comuna Melinești în urmă, cu umbre și lumini.

 

Fărcaș : Derapajele directoarei

Am ajuns la Fărcaș…. Comuna este situată în nordul judeţului Dolj și are în jur de 2000 de locuitori. Amărăşti, Fărcaş, Golumbu, Golumbelu, Plopu-Amărăşti fac parte din acesată localitate. Copiii învață în trei grădinițe și în trei școli. Structura centrală este Școala Gimnazială cu clasele I-VIII de la Fărcaș.  În urmă cu 11 ani, participam la festivitatea de deschidere a noului an şcolar. Atunci edilul localității se mândrea cu lucrările de reabilitare şi extindere a şcolii generale care au costat aproximativ 2,6 milioane lei, din care 450.000 lei a reprezentat contribuţia de la bugetul local.  Directorul școlii era  profesoara Ion Rozalia.

Un an mai târziu, în 2012, Biblioteca Comunală Fărcaş a inaugurat Centrul cu acces gratuit la Internet pentru public, deschis în cadrul programului „Biblionet – lumea în biblioteca mea”. Așadar, am vrut să vedem cum se pregătește școala pentru deschiderea noului an, care bate la ușă. Am fost întâmpinată de un muncitor care mi-a spus că se dă cu var și m-a condus la directorul școlii. Din sala de curs unde se dădea cu var, managerul mi-a deschis calea către biroul domniei sale, unde ar fi trebuit să stăm de vorbă. Nu am reușit să aflu cum o cheamă pe directoarea școlii pentru că a refuzat să se prezinte. A refuzat să spună câți elevi are școala, dar și câți profesori și mai ales care ar fi problemele cu care se confruntă unitatea școlară, pe care ar trebui să o administreze. Toate informațiile solicitate sunt publice și ar trebui să se găsească pe site-ul școlii sau pe pagina de Facebook. Școala din Fărcaș nu are așa ceva. În Mileniul III, în era tehnologiei, o școală ar trebui să se prezinte pe site. Tot acolo ar trebui să se găsească numele profesorilor, a directorului, CV-urile lor și declarațiile de avere și interes. Proiectele desfășurate ar trebui prezentate pe site. Numele directoarei l-am aflat ulterior, de la inspectorul școlar general, prof. Ion Daniel, care, inițial nici domnia sa nu știa cum o cheamă pe directoarea de la Fărcaș, deși inspectorul este din Fărcaș….O enigmă rămâne și materia pe care o predă. Nici la întrebarea asta nu a știut să-mi răspundă inspectorul general.

  Iulia Eugenia Fotescu a fost desemnată director din pix în toamna lui 2021, iar în 2022, a obținut onoranta funcție de director, prin concurs.

Nu vreau să apar la ziar. Nu vreau să vă dau aceste informații. Nu vreau să mă prezint. Am avut abonament la ziare și știu cum prezentați lucrurile. Dacă nu părăsiți școala sun la Poliție !…Cum ați intrat aici ? Nu știți că nu aveți voie să intrați ?” : Iulia Eugenia Fotescu, directorul Școlii Gimnaziale Fărcaș

Și cam atât de la Fărcaș…

Tactul pedagogic, ca si măiestria pedagogică, au în structura lor intimă cunoştinţe de psihologie, deşi ele se exprimă sub formă de comportament didactic şi educativ. Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită impor­tanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească. Activitatea didactică a profesorului modern, depășește evidențierea unor calități personale ale acestuia, apreciate prin termenii de: vocație, talent, măiestrie, prin faptul că presupune însușirea unui sistem complex de cunoștințe teoretice, formarea unor deprinderi, abilități, competențe, calități și asumarea unor roluri, într-o manieră riguroasă și controlată, ceea ce reprezintă profesionalismul său.

Și atunci revin cu întrebarea : pe mâinile cui ne lăsăm copiii ???