Mărul discordiei în PMP Dolj este chiar portofoliul de lider vremelnic în teritoriu, până la derularea alegerilor, şi nicidecum simbolul partidului. Cum unificarea convenită, la nivel central, între PMP şi UNPR, după demisia senatorului Gabriel Oprea şi decizia anunţată a acestuia de a nu mai candida în toamnă, pentru Parlament, s-a validat printr-un Congres de fuziune, ţinut la 20 iulie a.c., de bună seamă că acelaşi lucru s-a întâmplat şi în teritoriu. După discuţii prealabile. Pe cale de consecinţă, PMP Dolj s-a unificat cu UNPR Dolj. „Binecuvântat” de însuşi Traian Băsescu, pentru funcţia de preşedinte în teritoriu al formaţiuni rezultate, fiind deputatul Petre Petrescu. La alegerile locale, din luna iunie a.c., PMP Dolj, din motive binecunoscute „la centru”, a strălucit prin absenţă, în timp ce ex-UNPR a făcut o figură modestă, necalificându-se, de pildă, pentru Consiliul Judeţean Dolj, dar a obţinut, în schimb, trei consilieri locali municipali, inclusiv funcţia de viceprimar al Craiovei. Ceva rezultate, dar modeste, a obţinut şi în teritoriu. Toată „construcţia” nouă părea promiţătoare, cu şanse de luat în seamă, demarându-se deja pregătirile de rigoare pentru prezenţa la alegerile parlamentare, după care ar urma să se tragă linie. Conducerea veche a UNPR Dolj este reprezentată de universitarul Gheorghe Bică, adept al spiritului UNPR, alături de deputatul de Olt Ion Toma. Care contestă, devenind incomod, măsurile decise de Traian Băsescu, cel aflat la vârful conducerii PMP şi inclusiv Valeriu Steriu, actualmente preşedinte executiv al PMP. Cum UNPR, în accepţiunea veche, când clama interesul naţional, s-a prăbuşit aidoma unui castel de nisip, spiritul său poate dăinui, dar atât şi nimic mai mult. Multe cărţi, prost făcute, au condus la actuala stare de lucruri. Electoratul naţionalist, lăsat orfan de PRM, ar fi putut fi sedus, prin tact, de vechiul UNPR. Ceea ce nu s-a întâmplat, fiindcă nici nu s-a dorit. Apoi, lui Liviu Dragnea nu i-au plăcut multe din piruetele UNPR, unele cam anapoda, ca de pildă votarea lui MRU în Parlament, propunând finalmente absorbţia uneperiştilor pentru a înlătura negocierea pe cedarea de locuri eligibile, pe listele comune, la viitoarele alegeri parlamentare. Cum era şi firesc, în spaţiul public nu au răzbit decât zvonuri vagi despre ceea ce s-a întâmplat, dar „în interior” s-a încercat tragerea covorului de sub picioare, celor pe care Traian Băsescu i-a „binecuvântat”. Sigur că nu este o minune cerească să te binecuvânteze Traian Băsescu, dar în actuala fază a lucrurilor nu mai era nimic de făcut. Deputatul de Dolj Petre Petrescu îşi păstrează cumpătul şi găseşte de cuviinţă că timpul va rezolva animozităţile pasagere. Numai că timpul trece. La rândul său, deputatul de Olt Ion Toma, tot mai nesigur de un nou mandat parlamentar, se doreşte vocal, dar nu are voce. Un meci direct al acestuia cu Traian Băsescu nu numai că îl dezavantajează, dar îi poate fi şi fatal. Prin interpuşi încearcă să lucreze, dar îi lipseşte şi stilul şi anvergura. Adică e perdant. Omiţând că listele de candidaţi pe care se doreşte, fiindcă asta e miza, indiscutabil, sunt validate de centru, reciproca nefiind posibilă. Partidul Mişcarea Populară se doreşte o importantă forţă politică, în urma alegerilor din această toamnă. Pentru aceasta, are nevoie, înainte de multe altele, de conducerea validată la Congresul din iulie, şi materializarea deciziilor acesteia. Aşa cum sunt ele.
