Prim-vicepreşedintele PDL, Cristian Preda, eurodeputat, cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative (FSPA) din cadrul Universităţii Bucureşti, enunţă pe blogul personal varianta sa pătruns intelectuală în legătură cu deznodământul referendumului de demitere a lui Traian Băsescu. De fapt, un punct de vedere al propriului partid, „aripa conservatoare”. Şi, între altele, zice aşa: „În ultimele două zile, judecătorii Predescu şi Toader au readus în dezbatere chestiunea cvorumului. Pe măsură ce ne apropiem de data la care Guvernul va trimite poziţia sa la CCR, modul în care se iau deciziile în Curte se va impune, probabil, ca problema esenţială”. Să fim scuzaţi. Judecătorii Ion Predescu şi Tudorel Toader, aflaţi în concediu, nu au adus în discuţie, deocamdată, nici o chestiune de cvorum. Ei s-au arătat surprinşi, intervievaţi fiind, de ceea ce au aflat din lectura presei sau dezbaterile televizate. Şi anume că, în corpul Hotărârii nr.3/2 august a.c. a CCR, de care aveau cunoştinţă, publicată în M.O. nr.546/3 august, partea I, s-a introdus, ulterior, un alt text, ambalat în formula juridică de „eroare materială”, care, însă, schimba completamente raţionamentul juridic al plenului, asupra căruia se convenise, cum se convenise, în şedinţa celor nouă membri. Textul respectiv, convenit „pe blat”, cum s-ar spune, şi aici s-a invocat chestiunea cvorumului, s-a publicat în M.O. nr.556/7 august a.c.. Asta e problema şi e gravă. Mai ales că textul respectiv, nici vorbă de eroare materială, sună în felul următor: „În speţă, însă, sunt aplicabile dispoziţiile legale ale art.2, al.1, litera c din Legea 370/2004 privind alegerea preşedintelui şi ale art.17 din Legea 3/2000 privind referendumul”. El derâmă, realmente, tot eşafodajul logic anterior, prin care se conchisese că cetăţenii români, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, nu sunt înscrişi în listele electorale permanente, dar pot vota în mod liber pe listele electorale suplimentare, astfel încât numărul lor nu poate influenţa cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor înscrise pe listele electorale permanente. Aşa cum menţionează expres Legea 35/2008, art.27, al.2. Asta reţinuse CCR în motivarea Hotărârii nr.3/2 august. Şi exact acest text relevant, adevărată concluzie, a fost neutralizat cu o frază anacronică, suspectă, despre care judecătorii menţionaţi „habar nu aveau”. Ce va ieşi din toată sminteala generală în care am ajuns, rămâne de văzut. Analogia cu prevederile Legii 370/2004 privind alegerea preşedintelui, care a fost invocată, este inoperantă. Grav este altceva: Traian Băsescu a reuşit, când puţini se mai aşteptau, să împartă asistenţa în două – pro şi contra. Loc pentru nuanţe intermediare n-a mai rămas. De aceea nu prea se pot scrie analize, ci doar articole „avantajoase”, de-a dreptul derutante, sau pamflete inutile. După opinia „pro” am avea în continuare omul potrivit la poporul nepotrivit. Cum scria, cu ani în urmă, un hagiograf: „Omul potrivit în statul nepotrivit”. Prilej cu care ni se mai spunea că „dacă persoanele ar putea ţine loc de sisteme, România ar fi o ţară cu probleme puţine”. Interesantă şi emoţionantă teză. Oricum, nu se aştepta nimeni ca domnul Traian Băsescu să devină o trestie gânditoare, dar ipostaza de bâtă cinică prezintă multe riscuri. Domnul Cristian Preda se arată impacientat de modul în care va evolua votul în plenul CCR, după ultimele declaraţii ale celor doi judecători, care, de fapt, au spus nişte lucruri de-a dreptul siderante, despre ceea ce se petrece „în spatele cortinei”. Iar eurodeputatul Cristian Preda pozează, bineînţeles, ca apărător al valorilor democratice şi toate aburelile de rigoare. Şi pentru a nu ne mai lungi inutil cu vorba, iată o decizie a Biroului Electoral Central: „În cazul referendumului naţional pentru demiterea preşedintelui României sunt aplicabile prevederile Titlului I a Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului (…) în măsura în care Legea 3/2000 nu dispune altfel”. Ceea ce nu mai trebuia demonstrat. O făcuse şi CCR prin hotărârea de acum „lustruită”, până la a se înţelege altceva.