După ce Grupul de Comunicare Strategică a anunţat, în ultimele două zile, noi cifre neliniştitoare, în ceea ce priveşte numărul de cazuri înregistrate, preşedintele Klaus Iohannis a ieşit la declaraţii. Una alaltăieri, şi una ieri, când a făcut apel la Parlament să adopte urgent cadrul legislativ de care „este nevoie pentru protejarea sănătăţii oamenilor”. A făcut, de asemenea, apel la unitatea forţelor politice, pentru surmontarea momentului critic actual. „Este nevoie ce împreună –autorităţi, jurnalişti, societatea civilă- uniţi, dincolo de viziunile care ne nesparc, să transmitem cetăţenilor un mesaj unitar. Virusul este real. Nu are culoare politică, nu poate fi interzis prin lege şi nu dispare de la sine prin simpla negare a existenţei lui. De aceea fac un apel la Parlament să adopte urgent cadrul de care este nevoie pentru ca autorităţile să acţioneze pentru protejarea sănătăţii oamenilor”. Afirmaţie corectă pe fond. Fiindcă tot preşedintele Klaus Iohannis a mai spus că „acum nu este momentul disputelor politice şi al orgoliilor” şi „interesul comun al tuturor, în acest moment, trebuie să fie mai presus de orice, salvare românilor şi protejarea cetăţenilor ţării noastre”. Nici o referire, cât de subţire, la scandalul măştilor de protecţie de proastă calitate, dar scumpe şi nici la faptul că pandemia ambalată în continuare în diverse stări (urgenţă, alertă) nu lasă loc temelor economice şi sociale ale actualei perioade. De asemenea, nici o referire la faptul că s-a acţionat târziu la acestă criză şi alegerile anticipate au fost mai importante decât sănătatea publică. Cele 17 minute de discurs au fost, în fapt, o pledoarie pentru controversatul proiect al legii carantinei. Mai mult, am aflat că „pandemia a scos la iveală o serie de fragilităţi sistemice, precum şi economie naţională puternic dezechilibrată, lipsa investiţiilor publice şi o capacitate administrativă redusă”. Toate acestea datorită diletantismului şi lipsei de responsabilitate „a guvernelor anterioare, care au avut un impact negativ asupra capacităţii statului de a răspunde adecvat unei asemenea ameninţări. Din cauza vulnerabilităţii sistemice eforul autorităţilor române de a gestiona o criză de o asemenea anvergură a fost anevoios”. Trimiterea la guvernarea social-democraţilor a fost… mai evazivă, deşi când ne referim la cei care au fost înainte liberalilor trebuie avută în vedere şi guvernarea Dacian Cioloş. Logica ne încurcă, să înţelegem, într-o cheie raţională mesajul preşedintelui: pe de o parte a făcut apel la unitate, dar aceeaşi alocuţiune i-a „cârpit”, fără nuanţe, pe cei din guvernările anterioare, făcându-i diletanţi şi lipsiţi de responsabilitate. Este clar ca lumina zilei de iulie că pentru Klaus Iohannis nu contează decât partidul său. Oarecum paradoxal, discursul nu a oferit explicaţii la cifrele alertante de ieri şi alaltăieri, ci doar la meritele guvernului actual, condus de Ludovic Orban. Fireşte că sunt şi lucruri notabile, care s-au întâmplat, prin aportul nemijlocit al medicilor, dar şi al autorităţilor locale, şi unele dintre acestea puteau fi evidenţiate. Dar suntem în pre-campanie electorală, şi acest detaliu s-a făcut subînţeles. Şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor, în care trebuia dezbătut proiectul de lege privind carantina şi izolarea a fost amânată întrucât Comisia juridică, care urma să aprobe raportul s-a întâlnit ieri după ora 16.00. Discursul preşedintelui Klaus Iohannis de ieri s-a dovedit inegal, în structura sa, nu lipsit de accentele convenabile, actualei guvernări.
