N-am să descriu in-extenso rafinata recepţie, cu o scenografie de real bun gust, oferită de echipa Domeniului Coroanei, prin Cornelia şi Mihai Anghel, dar şi fiu acestora Mihai Andrei „Bozo”, pe peluza verde din vecinătatea cramei, pe care se află bustul Regelui Carol I, prilejuită de împlinirea a două decenii de la semnarea ultimului act din procesul de privatizare a fostului IAS Segarcea, unul plin de meandre descumpănitoare date de acum uitării. Coincidenţă oarecum interesantă: pe 10 mai 2002, chiar de Ziua Regalităţii, Domeniul Coroanei Segarcea pornea pe drumul devenirii unui veritabil brand de judeţ, care seduce prin calitatea inegalabilă a vinurilor cu origine controlată oferite, premiate peste tot în lume, de-a lungul anilor, la concursurile oenologice. Recepţia de care vorbeam s-a vrut mai degrabă un act de cultură, sau în orice caz nu străin de cultură, prin îngemănarea simbolisticii prilejuită de Ziua Regalităţii –printre invitaţi s-au aflat istoricii prestigioşi Ion Scurtu şi Narcis Dorin Ion, filozoful Andrei Marga- cu virtuţile de manageri copleşitori Mihai şi Cornelia Anghel rămaşi cu picioarele pe pământ, în pofida elogiilor care le-au încoronat eforturile, de-a lungul anilor. Nişte oameni apţi să livreze o normalitate seducătoare, apţi de un spirit civic desăvârşit, despre care am scris, pe timpul pandemiei. Invitaţilor li s-au oferit o vizitare a culturilor agricole de toamnă şi primăvară, în plină vegetaţie, aparţinând Cerealcom Segarcea, evident şi a plantaţiei de vie, pentru a vedea lucruri extraordinare –nu e un patriotism local-, pe aceste meleaguri doljene, şi de ce nu să se convingă de ce sunt capabili… doljenii. Deloc provinciali, deloc defazaţi de spiritul de competiţie european, deloc străini de rigoarea în materie a altora, capabili să-şi cultive afinităţile, profesionalismul, tradiţia. Corectitudinea şi alte asemenea mărunţişuri, irelevante –poate- pentru unii. L-am ascultat pe Mihai Anghel cu o alocuţiune deferentă, care tezauriza fără ezitări, fără sincope de insecuritate lăuntrică, munca, tenacitatea, prietenia, optimismul, cordialitatea, parcă pentru a-şi încărca pozitiv invitaţii. Instituind o densă atmosferă prietenească. Imaginea Doljului, a Craiovei, care a primit bune referinţe de la majoritatea invitaţilor, pentru curăţenia desăvârşită a oraşului, e rareori o temă privilegiată de discuţii. Prin demersul lor inspirat, Cornelia şi Mihai Anghel, şi alături şi fiul lor Mihai Andrei „Bozo”, extrem de cordiali, merită din plin simpatia şi felicitările de rigoare. Sunt ani buni de când Domeniul Coroanei Segarcea a devenit un brand. Că îşi merită prezenţa pe sigla judeţului este neîndoielnic. Fiindcă iradiază o vocaţie de tradiţie şi pe deasupra un spirit de competiţie autentic. Fiindcă mobilizează. Fiindcă ne fac mândri, dacă ne mai interesează apartenenţa, că suntem… doljeni, şi suntem în rândul lumii.
