Moralmente, fără discuţie, dar şi prin decizia definitivă a justiţiei, Consiliul Local Rast, cel puţin în formatul anterior alegerilor din septembrie 2020, fiindcă lucrurile s-au mai schimbat după aceste alegeri, are dreptate deplină în litigiul cu SN Plafar. Care a avut înainte de 1990, o fermă de plante medicinale, în suprafaţă de 237 hectare, pe terenuri aparţinând fostei cooperative agricole, pe care le-a revendicat ulterior –profitând de bulversarea existentă- în proprietate, prin reprezentanţii săi, mai mult sau mai puţin legitimi. De 20 de ani, pe rolul instanţelor de judecată, acest contencios n-a fost soluţionat, nici după ce Tribunalul Dolj –Secţia civilă- prin decizia nr. 1922/31 octombrie 2019 a decis definitiv în numele legii: „Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, de pe lângă Primăria Rast (…) împotriva sentinţei civile nr. 218/13 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Băileşti (…) în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dolj. Schimbă sentinţa civilă atacată, în sensul că admite acţiunea. Anulează hotărârea nr. 77/28 februarie 2018 emisă de Cimisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Devinitivă”. Suprafaţa menţionată se află deja în proprietatea UAT Rast, fiind intabulată în cartea funciară, în baza H.G. 965/2002, astfel încât nu mai este necesară emiterea unui ordin al prefectului pentru trecerea terenului în proprietate privată a comunei. Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în şedinţa sa din 25 februarie 2020, condusă de ex-prefectul Dan Narcis Purcărescu, a admis solicitarea făcută de Consiliul Local Rast, în sensul că s-a luat act de dispozitivul Deciziei civile nr. 1922/2019 pronunţată de către Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1159/183/2019 rămasă definitivă, prin care se dispusese anularea H.C.J. nr. 77/2018. S-a dispus şi validarea în anexa 14 a suprafeţei de 237,46 hectare, urmând să se emită ordinul prefectului, se spune în hotărârea menţionată, pentru constituirea suprafeţei ce avea ca destinaţie un islaz comunal. Aşadar, repetăm: hotărârea nr. 1 a Comisiei judeţene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor avea la bază o decizie definitivă judecătorească, procesul verbal de punere în posesie nr. 58/17 mai 1992, încheiat cu SC Agro-Celactic Rast, referatele nr. 63507/2017 şi 64348/2017 întocmite de OCPI Dolj, pentru atribuirea de numere cadastrale pentru suprafeţele înscrise în T82 şi T85. De ce nu s-a pus în aplicare până la capăt hotărârea Comisiei judeţene, este de neînţeles, deşi neplicarea unei decizii judecătoreşti definitive este sancţionatorie. Dacă admitem că ex-prefectul Dan Narcis Purcărescu a fost schimbat din funcţie la puţină vreme, fiind înlocuit cu actualul prefect, Nicuşor Roşca, identificăm o circumstanţă deloc scuzabilă. Povestea este lungă, şi de-a dreptul ameţitoare, dar ne aflăm aproape de capătul drumului. Terenul în discuţie este administrat în prezent de un anume Constantin Boboc (în calitate de arendaş), de loc din Rast, şi Lucian Bitoleanu, acesta de loc din Almăj, director Plafar, deci arendator, dacă nu cumva sunt „săgeţile” altor atleţi financiari. Destinaţia terenului este cea de islaz comunal, într-o localitate în care oamenii n-au unde să-şi păşuneze vitele, deşi art. 28 din H.G. 890/2005 prevede cu claritate, dreptul comisiilor comunale orăşeneşti sau municipale să stabilească suprafaţa islazelor din suprafeţele prevăzute de lege. Povestea de la Rast este demnă de un scenariu de film devastator, fiindcă 20 de ani pe drumurile justiţiei este deja prea mult. Nu e mai puţin adevărat, că interesele în joc nu sunt deloc neglijabile, şi ne referim la cei care se revendică momentan… ca administratori.
