„Operaţiunea specială militară” a Rusiei, cum a numit-o Putin, în Ucraina, –iraţională-, nu putea să nu aibă consecinţe de amplitudine, de altfel anunţate în prealabil. Lista de sancţiuni „blitzkrieg”, dictate în câteva zile, dar pregătită în prealabil, a depăşit toate aşteptările. Nici un sector de activitate, nici o personalitate din anturajul Kremlinului, n-au fost omise. Practic, UE s-a decuplat de Rusia, de China –încă nu- şi s-a „eliberat” de dependenţa de gaze naturale, fără perspectivă alternativă imediată, raliinduse aliatului strategic transatlantic. Pe teatrele de operaţiuni din Ucraina, de acum răvăşită, nu s-a întâmplat altceva, nici în cursul zilei de ieri, decât ceea ce ştim: un dezastru pentru populaţie, un dezastru pentru ţară. Ucrainienii încă rezistă pe baricade. SUA au anunţat, de acum, un embargou pentru gazul şi petrolul rusesc, urmate de Marea Britanie. Uniunea Europeană încă ezită. Pentru americani, embargoul are efecte modeste: din 2020, SUA exportă petrol şi n-a mai făcut deloc importuri din Rusia. Germania rămâne în continuare prudentă. În schinb, Regatul Unit –partener crucial în era post-Brexit al SUA- a anunţat sistarea importurilor, în totalitate, până la finele anului. Oricum, ministrul francez al Economiei, Bruno Le Marie, în preambulul unei conferinţe privind independenţa energetică faţă de Rusia, a comparat momentul actual cu criza petrolieră din 1973. Au fost „reevaluate” Iranul şi Venezuela, ţări ţinute de ani buni pe „lista neagră”. Totul deocamdată este incert. Strategia avansată de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen şi Uniunea Europeană poate bascula totul într-o criză de proporţii şi o spirală inflaţionistă. Facturile energetice cresc într-un ritm galopant, iar o recesiune combinată cu inflaţia, nu este deloc exclusă de către economişti. Şocul preţurilor se face deja resimţit. Într-un asemenea context dramatic, când se fac notabile diligenţe diplomatice, din partea unor lideri europeni şi preşedintele francez Emmanuel Macron a cărui ţară deţine şi preşedinţia Consiliului UE poate fi salutat pentru rolul său pacificator: din decembrie 2021 a discutat de 14 ori la telefon cu Vladimir Putin. Mai ales că acesta refuză orice discuţie cu Volodimir Zelenski şi Emmanuel Macron a încercat să fie intermediar. Ultima discuţie Putin-Macron, potrivit Elysee, a demonstrat că liderul de la Kremlin, determinat, rămâne de neclintit în opţiunile sale. Olaf Scholz, cancelarul german, pare depăşit de anvergura evenimentelor. Ei bine, în acest context tulburător, de neînţeles rămâne apatia înaltului reprezentant al UE pentru politică externă şi securitate, Josep Borrell Fonteles, regăsit doar în anunţarea de sancţiuni împotriva oligarhilor ruşi şi deputaţilor din Dumă care au votat recunoaşterea republicilor autoproclamate din Donbas, agrementându-le cinic pe Twitter: „Mai mult shopping la Milano, mai multe petreceri la Saint-Tropez, mai multe diamante la Anvers”. E drept însă că Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, nici nu l-ar mai lua în seamă după ultima lor discuţie. Şefa diplomaţiei engleze, Liz Tuss, ajunsă la Moscova pentru „negocieri cu Serghei Lavrov”, l-a făcut pe acesta să declare impasibil: „Noi ascultam dar nu înţelegeam nimic. Explicaţiile noastre cădeau pe un teren nepregătit. Aveai impresia că discuţi cu o persoană surdă”. Relaţia Rusiei cu Occidentul a fost din totdeauna dificilă. Dar Europa a avut personalităţi politice de mare ţinută (Thatcher, Mitterrand, Kohl), care impuneau prin persuasiune, şi forţa argumentelor, deplin respect. O nouă „cortină de fier” este de acum în curs de instalare. Şi cât va dura nimeni nu ştie. Atmosfera de rusofobie instituită, mai exact generalizată, va dăinui. Facturile energetice galopante, dar şi la materiile prime, ar putea produce perturbări sociale nu doar economice. Preţul barilului de petrol a atins deja 139 de dolari. Kremlinul a denunţat războiul economic declanşat de SUA împotriva Rusiei, prin Dmitri Peşkov, purtătorul de cuvânt. Astăzi, este programată întâlnirea –prima de altfel- între Serghei Lavrov şi Dmytro Kuleba în Antalya, şefii diplomaţiilor celor două ţări. Ea ar putea aduce ceea ce aşteptăm cu toţii: încetarea focului pe teatrele de operaţiuni şi începerea negocierilor adevărate.
