Ieri, Sala Albastră a Universităţii din Craiova a fost gazda lui Stelian Tănase, cunoscut publicist, scriitor, realizator de televiziune, profesor universitar şi, actualmente, preşedinte-director al Societăţii Române de Televiziune. Acesta a ţinut o conferinţă despre „Repere ale comunismului românesc”, dar, din păcate, prelegerea sa a fost mult mai scurtă decât ceea ce se preconiza pe această temă, accentul fiind pus pe o incursiune mult prea largă în istoria României. Distinsul oaspete a recunoscut că istoria comunismului românesc este departe de a fi finalizată, în scris, iar ceea ce s-a publicat, până acum, în mod ofical, trebuie modificat.
Despre Stelian Tănase, în mediul cultural românesc, sunt puţine de spus. Este recunoscut drept una dintre „Vocile Cetăţii”, care, şi înainte şi după 1989, s-a constituit într-o personalitate, indiferent dacă s-a făcut sau nu plăcut. „Cred că nu mai trebuie să vorbim foarte mult despre personalitatea lui Stelian Tănase, fiindcă este foarte binecunoscută. Cu prezenţa sa aici, începem o serie de conferinţe, în „stil american”, deschise discuţiilor libere. Invităm, atât mass-media, cât şi auditoriul să se implice în discuţii ”, a spus, la debutul simpozionului, prof.univ.dr. Cristiana Teodorescu, prorector al Universităţii din Craiova.
Un început surprinzător
După ce i s-a făcut o prezentare de tip „laudatio”, de către prof. Gabriel Coşoveanu, de care este greu de crezut că avea nevoie, Stelian Tănase a urcat la pupitru şi a luat cuvântul. A surprins încă de la început: „Voi începe cu o prezentare a generală a secolului XX, care, de fapt, n-a început cu 1901, ci cu 28 iunie 1914, când s-a declanşat Primul Război Mondial, şi s-a încheiat, în 1991, cu prăbuşirea Uninunii Sovietice. Dar acest secol, care se aştepta să fie unul al păcii şi bunăstării, a fost unul dominat de cele două extreme – comunism şi fascism. Pentru mine, între cele două extreme nu există nicio diferenţă. S-a ajuns la cele întâmplate, după o perioadă lungă de pace, când se credea că războiul nu mai poate să-şi facă apariţia. În partea a II-a a discuţiei, care nu ştiu cât este de lungă, vom vorbi şi despre comunismul românesc ”.
Era mai bine fără retragerea ruşilor şi cu un Plan „Valev?
Că Stelian Tănase cunosşte istorie este de netăgăduit. Că a studiat, inclusiv în arhive, secretizate până nu demult, ir nu poate fi pus la îndoială, Dar, parcă, a vorbit prea puţin despre eea ce se anunţa tema conferinţei : „Repere ale comunismului românesc.” A trecut printr-o întreagă disertaţie despre marxism, leninism, troţkism, despre ultimul afirmând că „în tinereţe, am fost apropiat”, încât a părut că se pierde în amănunte. A continuat cu necesitatea oricărei guvernări a României de a diminua diferenţele faţă de Occident. A prezentat şi opinia sa, în ceea ce priveşte comunismul românesc: „Fiecare regim comunist, din Europa, a avut specificul său. La noi, a fost un regim de ocupaţie armată, fiindcă nu avea o bază socială. Este adevărat, aveam o societate subdezvoltată, cu un procent mare de analfabetism, dar nu s-a întâmplat ca în Rusia, când soldaţii au dezertat, iar o întreagă societate s-a prăbuşit. S-a spus că retragerea trupelor ruseşti din ţară a fost un succes şi s-a datorat regimului de atunci. Nu este adevărat: retragerea s-a făcut la cererea lui Hruşciov, care îşi pregătea o vizită în SUA, şi nu mai dorea să fie perceput ca un dictator. A retras trupele de aici, deoarece noi oricum eram înconjuraţi de vecini sub regim comunist. Aşa, am rămas ca o cetate asediată, din care nu putem scăpa. La fel, s-a întâmplat şi cu Planul Valev, de la începutul anilor 1960, când se vorbea de specializarea fiecărei ţări comuniste. Noi n-am vrut să rămânem pe agricultură, am investit în industrie şi, fără o bază materială adecvată, s-a ajuns unde s-a ajuns. Cred că era mai bine să acceptăm acel plan, deoarece ne-ar fi fost mai uşor după 1990”. Pornind de la aceste declaraţii, Stelian Tănase a spus că, oricum, „istoria comunismului în România trebuie rescrisă”.
„Istoria noastră este plină de clişee”
A fost un fel de „minge ridicată la fileu”. Întrebat dacă această afirmaţie pune în discuţie veridicitatea Raportului de condamnare a comunismului în România, prezentat în Parlament, în decembrie 2006, precum şi necesitatea unor dezbateri publice pe marginea acestui material, Stelian Tănase a punctat: „Nu m-am referit în mod strict la acel raport, dar, da, sunt de acord, aşa cum am mai spus, la o rescriere a istoriei comunismului românesc. În general, toată istoria noastră este plină de clişee. Cred că una – două – trei generaţii vor putea scoate din arhivetoate datele nesecretizate şi vom putea vorbi despre o istorie nouă. Şi acum, se predă această materie după canoane vechi. Este nevoie de o istorie scrisă altfel”.
La finalul întâlnirii, Stelian Tănase a fost onorat, de către conducerea Universităţii din Craiova, cu o diplomă şi o Medalie de Onoare.
