Cu şapte luni înaintea scrutinului din luna septembrie a.c., cancelarul german Angela Merkel se află în dificultate, în tentativa obţinerii unui nou mandat, ameninţată fiind de ascensiunea constantă în sondaje a social-democratului Martin Schulz (61 de ani), fost preşedinte al Parlamentului European. Fragilizarea poziţiei sale – datorată atât Alternativei pentru Germania (AfD), un partid de extremă dreaptă, cât şi revigorării SPD (momentan aliat la guvernare) -, pune la îndoială posibilitatea adjudecării celui de-al patrulea mandat consecutiv de cancelar de către Angela Merkel. Desemnată deja candidat al CDU (Uniunea Creştin – Democrată) şi al CSU (Uniunea Creştin – Socială), lăudată pentru stabilitatea economică, dar criticată pentru abordarea chestiunii imigraţiei, Angela Merkel are drept teme de campanie următoarele: politica familială, coeziunea socială, securitatea internă şi externă, politica de inovaţii în domeniul cercetării. Divergenţele între CDU şi CSU, exprimate recent, într-o conferinţă de presă, de Horst Seehofer, liderul “braţului bavarez al dreptei”, sunt pe chestiunea imigraţiei şi dacă nu se limitează la 200.000 cereri anuale de azil, nu va ma fi colaborare. În 2016, Germania a primit 280.000 cereri de azil, faţă de 890.000 în anul precedent. Ori în faţa unui SPD, tot mai ofensiv, care deja crede în victoria sa, la apropiatele alegeri legislative, o alianţă CDU – CSU rămâne indispensabilă. Social-democraţii n-au mai câştigat alegerile federale din 2002, când au făcut-o prin Gerhard Schroder. La 2 februarie a.c., într-un sondaj Infratest pentru canalul de televiziune ARD, SPD avea 28% intenţii de vot, ceea ce înseamnă o creştere de 8 procente faţă de luna anterioară şi cel mai bun rezultat de la ultimele alegeri legislative din 2013. De partea cealaltă CDU – CSU – pierde 3 procente şi era cotată cu 34%, iar AfD cu 12%. Luni, cotidianul “Bild” a publicat un alt sondaj, de această dată bombă: SPD – 31%, iar CDU-CSU – 30%. Candidatura lui Martin Schulz în locul lui Sigmar Gabriel a dat un nou elan partidului său. Se erijează într-un apărător al “clasei populare” şi militează pentru “o Germanie mai justă”.
