Am discutat deschis despre impactul pe care l-a avut Decizia de neconstituţionalitate, dată de Curtea Constituţională a României privind comasarea alegerilor locale şi parlamentare, cu prof. univ. dr. Bianca Predescu. Judecând lucrurile din perspectiva unui specialist recunoscut în materia Dreptului, profesorul Bianca Predescu a scos în evidenţă două efecte care au putut fi sesizate imediat după comunicarea verdictului privind neconstituţionalitatea: “cei de la guvernare şi-au dat seama de cât de nelegitimite sunt acţiunile lor” şi “s-a dezamorsat, în mare parte, starea de tensiune acumulată în societatea civilă”.
Curtea Constituţională a României a dat recent decizia privind neconstituţionalitatea legii referitoare la comasarea alegerilor locale şi parlamentare. Cât de important este, de fapt, acest verdict?
– Curtea Constituţională a României a fost cea care a dat sensul evoluţiei într-un moment critic în societatea românească. Suntem absolut siguri că, dacă Decizia nr. 51/25.01.2012 nu ar fi avut soluţia pe care azi o cunoaştem cu toţii, evoluţia scenei politice ar fi fost cu totul alta în acest moment. Decizia, din punct de vedere politic, arată cât de abuzivă este acţiunea coaliţiei la guvernare şi, astfel, cât de nelegitim este sensul în care îşi exercită puterea.
Cum comentaţi faptul că, după comunicarea deciziei Curţii, nici cei de la guvernare nu au mai avut vreo ieşire publică, aşa cum deja ne obişnuisem?
– Cred că am observat cu toţii că, din acel moment, nu a mai fost nici un fel de intervenţie brutală a forţelor de ordine împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi nici acţiuni de provocare a celor care manifestau paşnic. Văzând majoritatea foarte solidă cu care s-a pronunţat această soluţie, şi cei de la guvernare şi-au dat seama de cât de nelegitimite sunt acţiunile lor. Este foarte adevărat că decizia prin care a fost admisă obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor a dezamorsat, în mare parte, şi starea de tensiune acumulată în societatea civilă, căci s-a observat că o soluţie de echilibru, de justeţe, poate fi găsită dacă acţionăm cu bună-credinţă şi în sensul poporului român.
Care a fost cel mai mare pericol legislativ pe care Curtea l-a sancţionat prin această decizie?
– Decizia pune ordine de principiu cu privire la câteva mari probleme. În primul rând, arată că asumarea răspunderii în materia în care s-a urmărit de către Guvern este o metodă vădit neconstituţională întrucât ea este o “modalitate simplificată de legiferare”, lăsată la “aprecierea exclusivă a guvernului, lucru ce nu poate fi absolut”. Şi această exclusivitate nu poate fi opusă nici Parlamentului şi nici “Curţii Constituţionale, ca garant al supremaţiei legii fundamentale”. Curtea Constituţională a arătat că asumarea răspunderii asupra unui proiect de lege este “un mod discreţionar” prin care Guvernul se transformă în “autoritate publică legiuitoare concurent cu Parlamentul”, ceea ce este contra Constituţiei României. Mai mult decât atât, Curtea “recomandă ca reglementările în materie electorală să fie dezbătute în Parlament”, dispoziţie care exclude, în mod categoric, “procedura cu caracter de excepţie a asumării răspunderii, prin care Parlamentul este ocolit, ca organ legislativ, şi obligat doar la un vot tacit asupra unui conţinut normativ, apreciat exclusiv de Guvern”, vot care se dă întotdeauna în sens politic.
Mai are Parlamentul vreun rol în exeriţiul democratic de votare a legilor, pentru că tocmai acest lucru îl amendează Curtea Constituţională?
– Curtea Constituţională arată, în mod explicit, că „mecanismul moţiunii de cenzură, reglementat de art. 114 din Constituţie, poate avea un caracter iluzoriu, atunci când Guvernul dispune de o majoritate sigură în Parlament”, adoptarea legii asupra căreia Guvernul îşi angajează răspunderea devenind, în aceste condiţii, o pură formalitate. În acest paragraf, Curtea a sinstetizat, în mod absolut, situaţia în care ne aflăm în prezent. Faptul că actul de guvernare se exercită numai după aprecierea exclusivă a Coaliţiei aflată la putere, că Parlamentul este eludat, sistematic, în funcţia sa legiuitoare – chiar şi în materiile în care legea fundamentală îl arată, în mod explicit, ca unica autoritate legiuitoare – votul în Parlament este o chestiune pur formală, atâta timp cât majoritatea politică dispune de numărul de mandate necesar pentru a adopta orice soluţie, chiar şi una în contra legii, ca să nu mai vorbim de chestiunile de oportunitate ce privesc interesele oamenilor. Mecanismul politico-juridic relativ de Curtea Constituţională priveşte nu doar legiferare, ci el devine aplicabil oricând, aşa cum vedem în aceste zile în privinţa votului de investitură dat pentru noul Guvern.
S-a spus că, prin comasare, s-ar fi economisit nişte bani. Se justifica această motivare?
– Curtea Constituţională, în motivare, a mai subliniat cât de nefundamentată a fost soluţia alegerilor comsate. Şi îmi permit să spun cât de ridicolă este motivarea Guvernului, care s-a bazat pe restricţiile bugetare în contextul crizei financiare şi o economie de 156,8 milioane lei, atâta timp cât situaţia de criză persistă de mai mulţi ani şi a devenit notoriu că este o problemă de principiu ce trebuie rezolvată la nivelul economiei naţionale, iar suma arătată ca economie cred că nu se ridică nici măcar la nivelul salarilor plătite, în cadrul unui spital clinic, pe o lună de zile. Această analiză, făcută de Curtea Constituţională, demonstrează cât de puţin responsabilă a fost propunerea Guvernului pentru alegeri comasate pe motivul invocat şi denotă lipsa de înţelegere a situaţiei în care te afli. Este foarte trist să crezi că toţi sunt proşti şi numai tu eşti deştept, doar pentru că ai acumulat puţinul care îţi permite să ajungi într-o funcţie de conducere şi, astfel, cu aroganţă, să susţii orice îţi trece prin cap în dispreţul semenilor tăi.
Se mai simt cetăţenii protejaţi de legi în România?
– Curtea Constituţională, în motivare, se foloseşte, la un moment, un argument extraordinar: “Cetăţenii trebuie protejaţi, contra unor pericole care vin chiar din partea Dreptului, contra unei insecurităţi, pe care a creat-o Dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze”. Este foarte adevărat că toţi cei nemulţumiţi de acest guvern politic din ţară noastră s-au simţit, în permanenţă, în pericol faţă de putere. Îmi aduc bine aminte că un tânăr vorbea de „violenţa legislativă” şi trebuie să spunem că cea mai periculoasă este această violenţă, agresivitate prin care un grup restrâns de oameni îşi impune interesele doar pentru simplu fapt că poate să decidă contra altora, la un moment dat.
Dacă ar fi să caracterizaţi printr-un cuvânt clasa politică actuală, care ar fi acela?
– Aroganţa este trăsătura specifică acelora care spun puţin şi trebuie să-şi apere poziţia în care se află. În aceste condiţii, umilesc cu situaţia materială pe care ei o au, iar tu nu ţi-o permiţi; persiflează în acţiunile lor, pe care tu le consideri în mod iluzoriu nejustificate, deşi ele, în realitate, exprimă cele mai profunde adevăruri; deţin un limbaj de numai câteva cuvinte pentru că mai multe nu au apucat să înveţe; îi ţin la distanţă pe oameni şi se pun pe un piedestal de fumuri, căci mai mult nu se află sub ei. Îmi este tare frică de cei care ştiu puţin, pentru că ei au întotdeauna dreptate. Aroganţa, în ultimii ani, a fost dusă la superlativ. Nu este ceva nou, dar istoria de peste 2000 de ani ne arată că “toţi aroganţii au viaţa scurtă”, iar faptele contemporane nouă confirmă această învăţătură, pe care am moştenit-o de la strămoşi.
Interviu realizat de MARGA BULUGEAN şi LAURA MOŢÎRLICHE
