Primarul Craiovei, Mihail Genoiu: „Cel mai mult îmi doresc să văd zâmbete pe chipurile craiovenilor!”

2
154

 Ce calități are primarul Mihail Genoiu și cum l-au ajutat atuurile sale să facă față unui mandat al cărui început a fost marcat de rentabilizarea unor proiecte cu miză mare și descâlcirea altora destul de complicate. Ce a câștigat Craiova în ultimii doi ani și cum va arăta orașul nostru peste încă doi, atunci când toate proiectele care au fost începute vor fi duse la capăt. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu edilul Craiovei, care a acceptat, într-un dialog deschis, să ne vorbească despre sine, ce-i drept mai puțin, dar cel mai mult despre Craiova și craioveni.     

Domnule primar, Mihail Genoiu, ați preluat mandatul în iunie 2017, practic vă aflați la jumătatea lui. Care ar fi primele lucruri care vă vin în minte când vă gândiți la perioada pe care ați parcurs-o?

Pe de o parte, a fost închiderea tuturor proiectelor europene, și aici mă refer la Parcul Romanescu și Water Park, ultimeleproiecte ce au urmat după Teatrul de Vară și Business Center. Finalizarea acestor proiecte a închis, în totalitate, axa europeană 2007-2014, în felul acesta realizându-se toate proiectele scrise în perioada respectivă. La o consfătuire ținută la Bacău, în prezența primului ministru, Viorica Dăncilă, și doamnei comisar european, Corina Crețu, Craiova a fost declarat orașul cu cele mai mari realizări pe fonduri europene. A început o perioadă în care a trebuit să elaborăm alte noi proiecte. Și am lucrat pe două planuri: pe investiții de la bugetul local și pe proiecte realizabile cu fonduri europene. Dar a fost nevoie să reluăm foarte multe lucruri care erau înțepenite în diverse stadii, pentru că toată atenția noastră a fost acordată proiectelor pe fonduri europene. După cum știți, au avut termene de rambursare și mai multe condiții impuse, iar un proiect european nefinalizat înseamnă și atragerea unor sancțiuni: un număr de ani – este vorba de trei ani de zile – nu mai poți să accesezi proiecte europene. Și atunci ne-am focusat pe aceste proiecte europene. Am și reluat unele proiecte din stadiile pe care le-am găsit.

La ce proiecte vă referiți?

Unul dintre lucrurile care a trebuit deblocat a fost cartierul de locuințe. Inițial, la sfârșitul lui 2017, noi l-am bugetat pentru 2018 cu o sumă destul de mare – 12 milioane de euro – înțelegând realizarea blocurilor de la strada Caracal. După care, s-a ivit o oportunitate  – relația cu ANL. În cursul lui 2018, am făcut demersurile de predare către ANL a acestui cartier. A trebuit inventariată toată investiția de acolo, a trebuit curățită cartea funciară, s-a derulat și expertiza tehnică a acestor clădiri, practic a fost o evaluare serioasă. Toți pașii aceștia au fost făcuți, apoi a fost predată în totalitate documentația tehnică – proiectele, autorizația de construcție – dar și amplasamentul către ANL.

Iar acum aveți noutăți de la ANL, când se vor apuca de lucru?

ANL a semnat contractul cu proiectantul, la sfârșitul lui decembrie. Am înțeles că au semnat cu același proiectant cu care s-a lucrat anterior și vor începe procedurile de atribuire a execuției locuințelor. Eu sper ca, în primăvara lui 2019, în martie, să și înceapă reconstrucția în cartierul chinezesc.

Tot un proiect cu probleme a fost și Colegiul Carol I.

Este un proiect foarte important pe care l-am dirijat, în sensul de a intra într-o altă finanțare. Aici, noi aveam în discuție un proiect care data încă din anul 2014. Prima variantă a fost de aproximativ 18 milioane de euro, am încercat să găsim finanțări europene la această clădire. Am făcut și o variantă cu o valoare redusă, de 5 milioane de euro, pentru că s-a transmis o axă pe instituții de învățământ, dar limitată la nivelul a 5 milioane de euro. Și am făcut această variantă mai ieftină în care refăceam doar structura de rezistență a colegiului, ca să ne încadrăm în acea sumă. În momentul în care s-a deschis ghidului solicitantului, s-a constatat că nu ne puteam încadra în acea axă, deoarece prevedea numai reabilitarea colegiilor cu profil tehnic, deci excludea pe cele cu profile teoretice. Colegiul Carol I nu se putea încadra. Și am prevăzut noi o sumă cu care să începem lucrările acolo. În cursul anului 2017, am avut două încercări în care am scos la licitație, pe varianta redusă de 5 milioane de euro, execuția. Am avut surpriza să nu se prezinte nimeni la nici una din cele două licitații. Atunci am tras concluzia că documentația are ceva hibe, gândindu-ne că cei care se înscriu sunt oameni serioși și verifică foarte amănunțit documentațiile. În timp ce noi studiam această problemă, senatorul de Craiova, Claudiu Manda, ne-a adus o veste foarte bună, că această reabilitare a fost prinsă în programul de guvernare. Inițial, au fost prinse sediile a două Opere din țară, cea din Cluj și Iași, iar la intervențiile sale a fost introdusă și Opera din Craiova. Acest lucru înseamnă că execuția va fi făcută de către CNI, exact pe principiul pe care a fost executat și stadionul de fotbal. Din acel moment, noi am intrat pe fir, am fost la CNI, am luat legătura cu ei. A fost o perioadă destul de lungă în care a trebuit să îi convingem că Opera Română nu poate fi ruptă de Colegiul Carol I, că era vorba de o clădire comună.   

Cum i-ați convins?

Încă și pe vremea când eu eram elev acolo, Opera actuală era o sală de festivități a liceului. Au înțeles și dânșii că nu se pot separa și am reușit să introducem valoarea totală de 18 milioane de euro, în investițiile de la CNI. Bineînțeles, cu experiența pe care o acumulasem noi, că nu am avut ofertanți, s-a luat hotărârea ca prima etapă să fie actualizarea acestui proiect. Și se află acum în procedura de actualizare. Are terment sfârșitul lunii februarie, când trebuie predat proiectul actualizat. După care, se va scoate la licitație execuția.

Și ar exista vreo șansă, cât de mică, să înceapă șantierul?

Eu sper să avem un constructor care să se apuce de Colegiul Carol I, în a doua jumătate a anului. Dar, una peste alta, faptul că mergem pe varianta maximală de 18 milioane de euro este o mare realizare. Se prevede dotarea în totalitate a Operei Române cu tot ce înseamnă funcționalitatea ei, cu scene și decoruri care se schimbă automat, adică tot ceea ce este mai modern în materie. Oricum, un lucru pe care nu puteam să-l facem prin bugetul local.

Ce se mai întâmplă cu stadionul de atletism?

Al treilea proiect major pe care l-am deblocat este cel legat de stadionul de atletism. Un stadion care, dacă vă aduceți aminte, a plecat de la obligativitatea de realizare a unei piste de atletism, în momentul în care am demolat-o pe cea veche. Actualul stadion de fotbal este realizat fără nici o pistă de atletism. Ușor-ușor, de la o pistă de atletism, ne-am gândit să facem un stadion. Ne-am lovit de câteva probleme în perioada execuției stadionului mare, din cauză că pânza freatică a migrat de la acesta înspre stadionul de atletism. S-au suspendat lucrările și am reluat toate studiile, inclusiv partea de proiectare. Și am zis că, dacă tot facem un stadion, să-l facem la superlativ. Am făcut o proiectare care, de această dată, a avut un studiu de fezabilitate realizat de o firmă din Germania, agreată de către Federația Internațională de Atletism. A stabilit condițiile și parametrii pe care trebuie să-i îndeplinească acest stadion. Cu acest studiu și sub observația firmei respective, s-a realizat proiectarea, finalizată în cursul lunii noiembrie 2018. A fost predată către Direcția de Investiții a primăriei, a luat avizul CLM Craiova, iar săptămâna aceasta – cel târziu vineri – trebuie să fie ridicat în SEAP pentru execuție. Dar aici este vorba doar de execuție, proiectarea fiind executată.

Deci începeți anul chiar cu stadionul de atletism…

Chiar cu stadionul de atletism!

Fiind atâtea proiecte mari și complicate, pe care a trebuit să le reluați, modificați, soluționați, nu v-au îngreunat cumva începutul de mandat?

Nu am resimțit lucrurile nici foarte complicate și nici că aș fi fost în postura unui început de mandat. Eu am lucrat la aceste proiecte și ca viceprimar, cu doamna Lia Olguța Vasilescu. Am fost foarte implicat în realizarea lor încât nu aș putea putea spune că a fost ceva nou pentru mine. Știam că există aceste proiecte, cu dificultățile lor, însă terminasem o etapă în care totul a fost simplu, limpede și clar. Chiar și acolo, cu unele greutăți. Și aici mă refer la problemele de la Water Park, care a fost pe punctul de a fi abandonat, numai tenacitatea noastră și ambiția de a-l duce la capăt au făcut ca el să fie terminat. Prin urmare, știam că aceste proiecte rămăseseră dintre cele mai complicate, mai neclare. La  fel de bine, puteam să le și abandonez. Puteam să spun, da, domnule, acestea sunt proiecte care nu merită să le mai continuăm și le lăsam. Dar, pe același principiu că nimic nu rămâne neterminat, am continuat cu ele și le-am adus în parametrii de funcționalitate. Pentru că una din problemele de care m-am lovit în toată această perioadă și încă mă mai cofrunt de multe ori este legată de anumite detalii care, în perioada de proiectare, sunt neglijate. Ce se întâmplă cu obiectivul după ce îl finalizezi? Îl execuți, te bucuri, tai panglica. În loc să devină un lucru care să aducă plus valoare, devine o piatră de gât. Pentru că nu este funcțional, pentru că nu au fost prinse în proiect și anumite lucruri care să îți aducă acea plus valoare. Deci, mai mult te încurcă. Și de asta am preferat să oprim proiectul la stadionul de atletism și să îl luăm de la zero. Să-l gândim în așa fel încât să devină funcțional. Și are niște lucruri extraordinare acum. Este un stadion de categoria II, adică este singurul stadion din țară care va putea să găzduiască un campionat european de atletism. 

Bine, aici era și domeniul dumneavoastră, fiind stadionul care va leagă de sportul pe care l-ați practicat.

Era și domeniu, și pasiunea, dar am gândit un lucru pe care eu îl știam din experiența mea: că un stadion fără o pistă de încălzire nu poate să existe. Ori noi aveam acolo, inițial, doar o singură pistă care nu putea fi folosită decât pentru antrenamente. Ca să poți găzdui o competiție, trebuie să ai pista respectivă, dar și alta pe care atleții să se încălzească înainte de a intra în competiție. Și am plecat de la această idee că ne trebuie și o pistă de încălzire. A venit consultantul german și a zis că să se poate face. Dar, dacă tot se face, haideți să nu fie doar o simplă linie dreaptă, cum aveam pe vremuri la stadionul Oblemenco, ci să facemo pistă circulară, cu o circumferință la jumătate decât cea pentru competiții. Și atunci ne-am gândit așa: ce fac atleții iarna?  O bună parte din an, când este vreme rea, ei nu pot să alerge pe pistă pentru că este înghețată. Și am ajuns la ideea ca această pistă, care este pentru încălzire, să fie prevăzută și cu fundație pentru o eventuală închidere. Deci, pista de încălzire va avea posibilitatea, în a doua etapă, să fie închisă și transformată în sală de atletism. Asta doream să vă arăt, că toate au fost gândite în așa fel încât stadionul să fie funcțional. Iar ceea ce este mai important este faptul că stadionul este gândit de așa natură încât spectacolele de dimensiuni medii – care depășesc Sala Polivalentă, dar sunt sub capacitatea stadionului de fotbal – să fie găzduite pe acest stadion de atletism. Adică el este multifuncțional.

Să înțelegem că stadionul de atletism a devenit proiectul de suflet al dumneavoastră?

Da, pot să spun că este proiectul meu de suflet și sper să avem norocul unui constructor serios, care să câștige această licitație și să-l realizeze.

Deși nu ar fi trebuit, ați întâmpinat probleme legate de funcționalitate și cu parcarea subterană, un proiect care vine dintr-un mandat îndepărtat.

Parcarea subterană a avut o problemă precum Water Park-ul: nu intra în zona rentabilității. Aceste proiecte de finanțare, și parcarea și complexul de distracții, să știți că au avut un specific pe care eu, personal, l-am înțeles foarte greu și foarte târziu. Venind din mediul de economie liberă, de business, mi-a fost foarte greu să înțeleg modul de gândire al acestor două proiecte. Având la bază un caracter social, ele nu au ca principal scop profitul. Principalul lor scop este să fie folositoare, să aibă cetățenii unde să își parcheze mașinile, etc. În felul acesta, tarifele sunt gândite de așa natură încât, dacă profitul parcării crește foarte mult, tarifele trebuie scăzute, ca nu cumva să o transforme într-o activitate comercială și să creeze bani. Și am sesizat un alt lucru: în toată lumea aceasta, dacă cumperi ceva la bax, ieși mai ieftin pe bucată decât dacă cumperi bucată cu bucată. La parcarea subterană este invers. Abonamentul: dacă îl împarți pe orele de funcționare, dă un tarif pe oră mai mare decât dacă parchezi acolo cu ora. Ori acest luceu este împotriva oricărei logici. Stând de vorbă cu consultantul de la vremea respectivă, am înțeles că ideea este să nu devină un loc de staționare a unei mașini. Să fie convenabil să plătești cu ora, pentru că atunci prețul este mai mic decât dacă ai abandona-o acolo. Cu toate acestea, noi nu reușeam să o facem să fie rentabilă, devenea doar în perioada unor spectacole organizate de noi, în centru. Și atunci am gândit acest sistem cu parcarea cu plată pe strada „A.I.Cuza”, mai ales că se finalizase și centrul istoric iar, de la o anumită oră, era imposibil să treci pe acolo fiindcă erau mașini parcate chiar și pe trei rânduri.

Și atunci ați propus parcarea cu plată din centrul orașului.

Prima dată, am zis că facem acest sistem ca probă, cu niște investiții minime – un contract cu operatorii de telefonie, câteva plăcuțe indicatoare pe care se specifică cum se operează și marcarea cu altă culoare a locurilor de parcare cu plată. Deci investiția a fost minimă, iar rezultatele foarte, foarte bune. În cel mai scurt timp, a început să crească și gradul de ocupare. Au fost și luni în care parcarea a devenit profitabilă, adică acolo un leu-doi, dar a fost pe plus. Iar acum gândim o variantă în care să putem să investim și bani în această parcare.

La ce vă gândiți, mai exact?

Vrem să achiziționăm câteva parcometre pentru a da posibilitatea și celor care nu au telefon sau celor care vin din altă țară, iar telefonul lor nu poate accesa aplicația noastră. Dar acum,  da, am curaj să spun că putem să investim, fiindcă este funcțională și va dăinui și peste timp. Fiindcă parcometrele sunt destul de scumpe, sunt câteva mii, dacă nu peste câteva zeci de mii de euro, pe bucată. Ne mai gândim și la extinderea acestei parcări cu plată într-un inel în jurul centrului istoric, pe străzile Kogălniceanu și Mihai Viteazul, în așa fel încât zona veche a orașului să fie încercuită de locuri de parcare cu plată. Orice vizitator sau turist să poată găsi un loc de parcare, fiindcă noi am constatat că mare parte din locurile de parcare – cele care nu sunt cu plată în acest moment – sunt ocupate de cei care vin la serviciu în zona centrală. Lasă mașina de dimineața de la ora 8 și până seara la 18.00, când termină lucru. Ori asta frânează activitatea comercială și vizitarea centrului.

Craiovenii din cartiere își doresc locuri de parcare cu abonament. Ce le transmiteți, este un lucru realizabil?

Noi avem în studiu această posibilitate. Primul lucru care va sparge gheața este legat de zona din jurul English Park. Sunt câteva blocuri, mai ales cel de la Casa Albă, care nu au nici un loc de parcare, altele decât cele cu plată, instituite de noi. Deci ei nu au nici o posibilitate să parcheze, cu toate că ei plătesc acea vinietă de 40 de lei, odată cu impozitul. Aici avem în lucru un studiu, deocamdată nu am nici o variantă mulțumitoare de la Direcția Servici Publice. Dar va fi un început cu rezidenții din zona centrală. Oricum, eu vă spun că viitorul orașului Craiova înseamnă renunțarea la vinietă și marcarea și închirierea locurilor de parcare.

Adică este un sistem depășit?

Da, eu consider că este un sistem depășit. Pentru că foarte mulți cetățeni doresc acum să aibă locul lor de parcare la bloc, securizat. Să și-l achite, dar să fie sigur că atunci când vin de la servici, îl găsesc liber.

Dar ar fi posibil?

Da, este posibil. Și vă spun și cum. Se vor mai cumpăra două-trei mașini de ridicare la RAT sau cât este necesar. Și, în momentul în care omul vine și își găsește ocupat locul de parcare – pe care l-a închiriat în urma unei licitații și are menționat numărul  de înmatriculare, pe o plăcuță – sună și imediat vine o mașină care ridică autovehiculul respectiv. Și vă garantez eu că se face disciplină, în momentul în care ai și mecanismele cu care să sancționezi orice abatere de la regula respectivă. Și cred că acesta este viitorul orașului. Chiar dacă nu este o propunere pentru mandatul meu, am demarat lucrurile, în sensul inventarierii și marcării tuturor locurilor de parcare din oraș. Am început acest lucru pe străzile care se reabilitează.

Cea mai mare problemă rămâne tot traficul, care este foarte, foarte aglomerat. Vorbeați, la un moment dat, și despre un soft, o metodă științifică, care vă ajută la descongestionarea circulației, să disciplinați cumva și mai mult traficul.

Pentru disciplinarea traficului, avem două soluții. Prima este cea prin sistemul de sensuri unice pe străzi. Deja a fost trecut prin comisia de sistematizare acest plan al sensurilor unice din cartierul Valea Roșie, care va fi primul cartier sistematizat așa. Există, la această oră, într-adevăr, un soft care ne arată ce se întâmplă pe o stradă când se introduce sensul unic. Se poate face o simulare care arată cum crește sau scade traficul pe străzile adiacente. Și îți dă și zona de rentabilitate, adică ce variantă este mai bună. Un soft inteligent cu care vom sistematiza Valea Roșie. Dar, vivazi de descongestionarea traficului, cele mai mari lucrări se vor face tot pe proiectele europene. Noi am depus deja – și este în procedură de achiziție la Ministerul Dezvoltării – un proiect în valoare de 46 milioane de euro pentru achiziția a 17 tramvaie noi. Tramvaiele noi vin la pachet cu reabilitarea căii de rulare pe capătul nereabilitat de la Henry Ford și celălalt de la Severinului, dar și cu remodelarea sistemului de semaforizare. Pentru că noi, ca să putem achiziționa aceste 17 tramvaie, a trebuit să demonstrăm că tramvaiul va fi cel mai rapid mijloc de transport pe acest circuit, Calea Severinului – Ford. Și atunci calea de rulare trebuie să fie impecabilă, iar sistemul de semaforizare trebuie să prioritizeze traficul tramvaiului. În așa fel încât dacă tu pleci de pe Calea Severinului cu tramvaiul, iar eu plec cu mașina, tu să ajungi mai repede. Practic, sistemul de semaforizare va crea o undă verde tramvaielor. Asta înseamnă că cine vrea să se ducă la mall, pe platforma de est sau la Ford, să prefere să meargă cu tramvaiul. Iar tramvaiele vor fi cu aer condiționat, cu wi-fi, cu toate facilitățile posibile și va fi și mult mai rapid. Gândiți-vă că noi acum lucrăm cu 8-9 tramvaie, iar atunci vom avea 17. Deci frecvența va fi mult mai ridicată.

Primul tramvai când sosește?

Licitația o ține Ministerul Dezvoltării, iar caietul de sarcini a fost urcat pe SEAP. ANAP a avut ceva observații, care au fost refăcute și acum se reîncarcă din nou. Deci se află în procedura de depunere a ofertelor. În mod sigur, anul acesta. Excluzând treaba cu contestațiile, dar la tramvai nu se prea mai practică aceste contestații pentru că cererea este mai mare decât oferta. Sunt multe orașe care accesează fonduri europene pentru achiziția tramvaielor, iar tramvaiele însele au un ciclu de fabricație destul de lung. Nu se face așa, toată ziua, câte un tramvai și atunci producătorii nu prea se mai contestă între ei. Îmi doresc foarte mult să avem un câștigător serios care să facă față și să aducă o parte dintre tramvaie, încă de anul acesta. Pentru că acesta este scopul și interesul nostru: să avem o parte din ele în anul acesta. 

Și autobuzele? Vom avea autobuze electrice tot de anul acesta?

Suntem în discuții cu Ministerul Dezvoltării să predăm și proiectul de 26 milioane de euro, pentru achiziția a 38 de autobuze electrice. Inițial, am vrut să luăm niște autobuze hibrid – care să însemne și electrice și diesel – însă am constatat că producătorii au cam renunțat la acest timp de construcție hibridă, tehnologia a avansat destul de rapid. Am revenit asupra studiilor tehnice și le-am refăcut pentru varianta de autobuze electrice. Și suntem în procedură, cum spuneam, de a preda ministerului aceste 38 de autobuze. În paralel cu aceste mijloace de transport – care, specific, sunt pe fonduri europene nerambursabile – noi am încheiat, în decembrie, cu BERD, un contract de împrumut care prevede, printre altele, achiziția a 40 de autobuze noi. Deci, practic, discutăm de 78 de autobuze. RAT-ul este într-o procedură proprie prin care achiziționează încă 10 autobuze noi, deci sunt 88 de autobuze. Dacă le adunăm și pe cele 29 autobuze Solaris, cumpărate anii trecuți, deja ne apropiem de numărul care este recomandat în studiul de trafic pe care îl avem. Eu am dorit foarte mult ca schimbarea flotei RAT să fie făcută toată odată.

De ce așa?

Pentru că schimbarea pe etape face ca, până le înlocuiești pe celelalte, să îți cadă primele. Și niciodată nu ai senzația că ai un transport comun civilizat. Numai un șoc din acesta poate să aducă schimbarea. Odată ce ai toate autobuze, toate tramvaiele moderne, poți să implementezi și sistemul de e-ticketing, adică să știi clar că fiecare cetățean și-a taxat biletul. Nu mai este legat de controlor, de metode învechite. Știi că îi oferi confort cetățeanului, cu aer condiționat, cu wi-fi gratuit la telefon, că sunt montate și sisteme de monitorizare care îți dau informații asupra traficului, că sunt camere care pot să-ți dea informații despre oamenii care distrug în autobuze. Altfel, ne târâiam. Nu poți să renunți la taxatori că mai ai și autobuze vechi, etc. Tot timpul era o struțocămilă.

Exact așa s-a întâmplat până acum.

Este foarte necesar ca totul să fie nou în sistemul de transport.

Este strict ideea dumneavoastră în materie de rearanjare a transportului în Craiova?

Da, este o decizie pe care eu am luat-o în funcție de studiul de trafic și strategia de dezvoltare care prevedea acest număr de mijloace de transport. Banii europeni ne spuneau foarte clar câte autobuze și tramvaie putem să luăm și atunci am stabilit ca diferența să o luăm din acest credit BERD. Ca să nu mai vorbim că am mai rezolvat și o problemă legată de cele două clădiri – monument istoric, de mare reprezentativitate pentru Craiova: clădirea Primăriei și cea de la Palace. Niciodată nu s-a găsit o axă europeană care să le permită reabilitarea, nu au fost eligibile pe nici o axă. Și am reușit să introducem și aceste două clădiri pe proiectul cu BERD.

Privind la toate aceste proiecte, cu multe, multe chichițe, ce credeți că v-a ajutat să le puteți rezolva? Cât a contat latura dumneavoastră de om de afaceri? Craiova a avut, până acum, un primar social, cum a fost domnul Antonie Solomon, un primar cu viziune, cum a fost doamna Olguța Vasilescu. Iar acum Craiova are un altfel de primar, poate mai chibzuit, mai prudent și mai perseverent, care, iată, descâlcește foarte multe proiecte.

Eu sunt obișnuit să judec banul public exact cum judec și banul meu. Lucrând 23 de ani la propria mea firmă, fiecare leu îl consideram banul meu din buzunar. Și această obișnuiță nu poți să o mai schimbi. Iar aici, la primărie, tratez fiecare cheltuială ca și propria cheltuială. Sunt foarte atent la toate detaliile. Și mai este un lucru, care vine tot din zona privată: în momentul în care am o relație cu un colaborator – constructor, proiectant sau prestator de servicii – sunt foarte exigent în relația cu el. Pentru că eu știu ce înseamnă să plătesc ceva și să nu am pe măsura a ceea ce am plătit. Și știu ce înseamnă și de cealaltă parte a baricadei. Adică și concurența te aduce în situația să spui bine că ai prins un contract și nu ai voie să îți bați joc de el! Unul din lucrurile noi pe care zic eu că l-am adus în primărie, încă din 2013, când am venit ca viceprimar, a fost o exigență-șoc asupra constructorilor cu care am lucrat la vremea respectivă. Am avut atunci mulți colaboratori din jur care au renunțat să mai lucreze cu mine.

Reușiți să găsiți și soluții, sunteți primarul care nu renunță așa ușor.

Îmi place foarte mult ceeea ce fac. Sunt genul de om care mă implic. Poate că se observă și în acest interviu al nostru, am exagerat cu multe detalii, pentru că eu știu tot ce se întâmplă. Dacă luăm la întâmplare orice proiect, veți vedea că știu foarte multe amănunte despre el, pentru că am lucrat cot la cot cu funcționarii din primărie. Cu ocazia aceasta și prin intermediul dumneavoastră, chiar vreau să le și mulțumesc pentru că ne apropiem de 156 milioane de euro, mult peste 130 milioane de euro, cât am accesat în axele trecute. Și fără ei, fără eforturile acestor oameni, nu am fi reușit să facem aceste lucruri. Numai la reabilitarea străzilor, gândiți-vă că avem covor asfaltic nou într-o cantitate de 220.000 de metri pătrați. Deci este o cifră care impresionează orice primar.

Ce puteți face pentru hipodromul din Parcul Romanescu? Va mai trece încă un an fără nimic pentru copiii și căluții lor, pentru campionii noștri care se antrenează acolo?

Și astăzi (n.r. – marți) am avut o discuție legată de modalitatea optimă de a administra acest hipodrom. Există două variante, una de a fi dat în administrare către RAADPFL, iar a doua – de a fi preluat de serviciile de baze sportive, create la nivelul Direcției de Patrimoniu. Mai este o necorelare a legii, în sensul că dacă ar ține de Patrimoniu, nu ar fi  plătitoare de impozite locale. Dacă ar ține de RAADPFL, ar fi plătitoare de impozite. Și am cerut toată documentația precisă, iar eu cred că putem reglementa, tot cu ajutorul doamnei primar, Lia Olguța Vasilescu, și această situație administrativă. Dar am cerut ca, în bugetul pe 2019, să fie prins studiul de fezabilitate pentru realizarea celui mai modern și funcțional hipodrom din România și din Europa de Est. Adică, după ce vom realiza anul acesta stadionul de atletism, anul 2020 să ne prindă cu proiectul hipodromului, să trecem la execuția lui. 

Ar fi foarte frumos să se întâmple așa…

Din câte știu eu, este primul hipodrom din România care a fost realizat înainte de cel de la Ploiești și care, la această oră, așa cum arată, are și foarte mulți campioni naționali. Iar în cadrul SCM, vom crea și o secție pentru hipism. Și ca să nu exagerez puțin cu visele, dar am dat în studiul Poliției Locale să verifice posibilitatea unei trupe de cai a Poliției Locale, pentru defilare și anumite momente festive.

Un proiect care sună bine și care a fost anunțat tot de dumneavoastră este și cel de extindere a centrului istoric spre Hanul Puțureanu.

Acolo sunt mai multe obiective. Unul este Fântâna Purcarului, care este în lucru. Au fost sistate lucrările, din cauza vremii și din pricină că constructorul a solicitat prezența proiectantului să decidă dacă mai poate fi reabilitată construcția, fiind foarte, foarte distrusă. Sau trebuie refăcută, bineînțeles pe baza unui proiect care să reconstituie în totalitate ceea ce a fost acolo. Săptămâna viitoare, așteptăm și proiectantul care a executat studiul de fezabilitate pentru reabilitarea zonei de la Piața Veche. Va fi ceva asemănător cu centrul vechi – zona Lipscani. S-au și inventariat clădirile din zona centrală, care sunt o amestecătură de proprietăți: ba sunt clădiri private cu teren public, clădiri private cu teren privat, clădiri publice cu teren public. Deci toate variantele posibile, și am cerut Direcției Patrimoniu să le aducă la aceeași formă: ori sunt toate private, ori le răscumpărăm și sunt toate publice. Din punctul meu de vedere, ar trebui să fie private, cu toată proprietatea întregită. Ele trebuie reabilitate de proprietarii lor și aduse în funcționalitate, așa cum este și zona centrului istoric. Deci, anul acesta, vom avea prinsă în buget și partea de execuție.

Făcând abstracție că ați fi primar, cum se vede orașul prin ochii craioveanului Mihail Genoiu?

Orașul arată foarte bine. Mi-aș dori să fie totuși mai activ și mult mai atractiv. Chestiunea aceasta cred că vine din modul nostru de a ne comporta în relația autorități publice – mediu de afaceri. Aici cred că este o problemă care ține pe loc, în continuare, dezvoltarea orașului. Adică, față de cum arată acum centrul istoric și strada AI Cuza, ne lipsesc acele galerii comerciale corespunzătoare și nici nu avem acele activități din mediul privat care să vină și să colaboreze cu primăria. Aici ar fi o o parte la care trebuie să mai lucrăm. Noi am finalizat anul trecut metodologia pentru proiectele participative și anul acesta vom finanța proiectele selectate, tocmai pentru a cointeresa cetățenii și a-i face să înțeleagă că administrarea și evoluția orașului sunt legate și de meritul și contribuția lor. Nimic nu se poate realiza fără sprijinul oamenilor.

Primăria Craiova a obținut anul acesta premiul AMR pentru regenerare urbană. Cum s-ar traduce acest lucru, ce a câștigat și ce a învățat Craiova din această recunoaștere?

Este cel mai important premiul care putea fi obținut. Anul trecut am obținut premiul la domeniul Sănătate, fiind efectiv meritul Spitalului Filantropia, cel nou care a fost construit în Sărari. Dar regenerare urbană înseamnă readucerea la viață a orașului. A contat aici reabilitarea Parcului Romanescu, a Grădinii Botanice, a Parcului Pușkin, parcarea subterană, Water Park-ul și, în mod special, Centrul Istoric. Oricum, eu consider că mai avem multe lucruri de făcut, mare parte în domeniul transparenței decizionale, al confortului cetățeanului în orașul Craiova, al modului în care este tratat la Impozite, la toate instituțiile locale. Străzi am asfaltat, construcții facem, mijloace de transport în comun luăm, stadion avem super, echipe de sport, culturăla cel mai înalt nivel, dar următorul pas ear fi înspre asigurarea confortului cetățeanului. Iar eu cel mai mult îmi doresc să văd zâmbete pe chipurile craiovenilor! Să zâmbesc eu, în primul rând. Că dacă eu am zâmbetul pe buze, atunci pot mă iau și de colegii mei: ai o problemă, de ce nu zâmbești?! Deci, da, întâi și întâi, vreau să am eu acel sentiment că zâmbesc mai mult decât sunt trist! Și avem și de ce, Craiova are multe, multe lucruri frumoase, care au fost realizate și în anii trecuți.

Vă mulțumim!

2 COMENTARII

  1. lucrurile in urbe stau mult mai prost decat reiese din afirmatiile dumnealui. mergeti in cartiere si vedeti realitatile … nu va mai tot laudati cu centru’ vechi si iar centru’ vechi …

  2. Din pacate nici macar centrul istoric nu e cum ar trebui. Dar macar este o schimbare față de anii trecuti. Transportul in comun… cel mai prost din România. Trasee putine, autobuze vechi, iar cele noi nu au ac pornit vara tot timpul, instalatia pt anuntarea stațiilor nu e folosita, blocurile nu sunt reabilitate, accidentele mortale sunt aproape la ordinea zilei, cu parcarile e un haos.etc

Comments are closed.