E cochetă de-a dreptul, văzută de afară, clădirea Primăriei din Dăbuleni, dacă are vreo relevanţă, de dată recentă dată în folosinţă, dar mai ales deplin funcţională şi cu multă lume tânără, angajată, care se străduie să probeze vizibilă solicitudine, nepărăsită de zâmbetul profesional. Cât am putut să ne dăm seama. De pe scările Primăriei, dacă zăboveşti puţin, desluşeşti o lume febrilă, din cale afară, fiecare cu rostul său. Autoturisme de toate tipurile, fie parcate, fie în mişcare dau senzaţia de adevărat centru civic al unui mare oraş cu zeci de spaţii comerciale. Numai că Dăbuleniul nu este deocamdată un mare oraş, nici nu îşi propune un asemenea deziderat, dimpotrivă, nutreşte alte ambiţii, unele mărturisite, altele nu. Înnobilat cu rangul de oraş, Dăbuleniul rămâne o localitate vie, cu oameni harnici, ahtiaţi după muncă, de când se ştiu, iuţi în gesturi, cărora greu le intră în graţii un străin. L-au acceptat primar pe Aurel Băjenaru, dar era de-al lor, dăbulenar sadea, care se dovedeşte exact ce le lipsea, după ce fusese ani de-a rândul procuror: un primar cu legea în sânge. Şi e mare lucru. Dacă s-au spart bostănăriile, mai peste tot, faima localnicilor augmentându-se şi în acest an, rămân destule de făcut. Inclusiv în planul unui comerţ civilizat, racordat deplin vremurilor. Discuţia e complexă. Fraptează totuşi ceva la Dăbuleni, acum când geme vara, încercată de puseele de răcoare şi nu este deloc exagerare, fiindcă doar la olandezi am mai văzut aşa ceva, şi nu credem că aceştia din urmă s-au molipsit: un cult al muncii. Până şi mirosul de bălegar, 
scuzată fie expresia, le pare multora, dacă nu tuturor, ceva firesc, condiţie obligatorie al unui spor de recoltă ecologică. Ceva mai trebuie spus: ani de-a rândul Dăbuleniul şi-a etalat „trufia” prin Staţiunea de cercetări şi cultura plantelor pe nisipuri, despre care s-a dus vorba, dacă nu şi faima, apoi câteva sedii de unităţi agricole, fie ele de stat, fie cooperatiste, rase de-a dreptul prin incompatibilitatea lor organizatorică la ceea ce urma. Cum şi Staţiunea de cercetări se află, de o vreme, pe teritoriul comunei Călăraşi, Dăbuleniul nu şi-a pierdut aura. Şi nu avea cum, atâta vreme cât, spun istoricii, inclusiv Carol I devenind rege, se întreba deseori retoric: dar dăbulenarii ce zic? Ultima noutate, la Dăbuleni, deşi fiecare zi aduce şi ceva nou, este un proiect After School deja depus, de care se leagă speranţele noului primar, Aurel Băjenaru. Care priveşte lucid înainte, convins de dinamismul economic al localităţii pe care o administrează. Sunt multe şantiere în lucru, ceea ce pare firesc, şi cu câteva zile înaintea deschiderii noului an şcolar, nici nu se putea altfel, forfota maximă este în perimetrul unităţilor de învăţământ. Liceul „Constantin Brâncoveanu” se numără deja printre unităţile de învăţământ performante din judeţ, şi nu se putea ajunge aici fără strădania cadrelor didactice, despre care se vorbeşte avantajos.
