Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic – România (MCPDC) a prezentat situaţia statistică şi principalele concluzii rezultând din evaluarea aplicării cadrului legal privitor la Situaţia asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică.
Reglementarea actuală oferă anumitor organizaţii un statut privilegiat din punct de vedere fiscal şi/sau al accesului la anumite resurse publice ca o recunoştere a serviciilor de interes public, comunitar pe care acestea le realizează şi a expertizei acumulate, acesta a fost aplicat în mod necorespunzător în ultimii ani.
Analiza prezentată de Ministrul Violeta Alexandru în şedinţa de Guvern atrage atenţia asupra faptului că din obţinerea acestui statut este necesar să decurgă nu numai drepturi, ci şi obligaţii mai mari, precum asumarea respectării unui nivel crescut de guvernanţă şi transparenţă.
”Evaluarea prezentată în Ședinţa de Guvern de astăzi cu privire la situaţia la zi a asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, multe obţinând acest statut prin norma cadru: O.G. nr. 26/2000 şi de 10 ori mai multe prin legi speciale, arată că actualul Guvern a decis să nu mai amâne măsurile prin care să ţină o evidenţă asupra modului în care ambele părţi îşi respectă obligaţiile. Nu poate fi pervertit un mecanism iniţial corect prin care se acordă beneficii din resurse publice şi care trebuie să-i ajute pe cei corecţi, ci nu pe cei care ştiu să se descurce când e de luat ceva de la stat dar uită să-şi ţină ulterior angajamentele” – Violeta Alexandru, Ministrul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic.
Deşi cadrul legal în vigoare prevede acordarea statutului în urma unei proceduri, în România există numai 133 de organizaţii ce au obţinut statutul în urma unui proces de evaluare, restul de aproximativ 1.300 de asociaţii şi fundaţii au primit direct statutul de utilitate publică în baza unor legi speciale prin care au fost înfiinţate (Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară, Asociaţii de Îmbunătăţire Funciare, Uniuni de Creatori, etc), fără a li se aplica un filtru de selecţie care să includă criterii minimale.
Lipsa unor criterii de acordare a statutului uşor de operaţionalizat şi intervenţia politicului în procedura de acordare a condus la acordarea statutului de utilitate publică cu precădere în ani electorali, anii de vârf fiind 2004 (27 de organizaţii) şi 2008 (36 de organizaţii), de altfel ani electorali, momente în care au fost acordate şi sume importante din fondul de rezervă al Guvernului, fără o metodologie transparentă.
În plus, acordarea statutului s-a realizat în ultimii ani fără monitorizarea modalităţii de conformare a asociaţiilor şi fundaţiile cu obligaţiile minimale prevăzute de lege, din cele 133 doar 39% dintre acestea publicând rapoartele de activitate în Registrul ONG şi 51% în Monitorul Oficial. În egală măsură, 17 organizaţii nu au depus bilanţul pentru anul 2015 şi peste 40 dintre acestea înregistrează debite la bugetul de stat, în sumă totală de peste 1.700.000 RON.
Urmare a analizei realizate, MCDPC intenţionează revizuirea cadrului legal, respectiv o intervenţie legislativă care vizează modificarea condiţiilor de acordare a statutului de utilitate publică, a criteriilor de acordare dar şi de retragere, responsabilitatea monitorizării îndeplinirii condiţiilor legale după acordarea statutului de utilitate publică, sancţiuni pentru nedepunerea la timp a rapoartelor cerute de lege şi alte aspecte relevante.
De asemenea, MCPDC intenţionează preluarea coordonării politicilor publice în domeniu şi a creşterii capacităţii ministerelor de a responsabiliza şi sancţiona, acolo unde este cazul, asociaţiile şi fundaţiile cărora li s-a conferit statutul de utilitate publică.
