Gheorghe Marinescu de la CJPC Dolj, „floarea” din curtea UNPR-ului

Rotofei şi bucălat, Gheorghe Marinescu, director la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dolj, cunoscut şi sub numele de alint „Jean de la Craiova”, este un funcţionar public făcut la apelul de seară. În 2009, după alegerile prezidenţiale, la împărţitul „caşcavalului”, mai exact a deconcentratelor, în sala de şedinţe a PDL Dolj n-a putut fi strunit din bolboroseală până nu s-a ales cu reîncredinţarea funcţiei de director, pe care o mai deţinuse, fiind invitat imediat să ia viteză. Era trup şi suflet soldat credincios al partidului şi nu singur, ci împreună cu fiul său, consilier local municipal din partea PDL, plin de abnegaţie în campania electorală pentru alegerile locale din 2008. Cu freamătul lor specific. Era vremea când „Jean de la Craiova”, cum îl alintau prietenii, „iubea” nestrămutat partidul şi îndeosebi liderii acestuia din teritoriu. Că fusese bântuit, efemer, de aceleaşi sentimente şi cu PSD-ul, pe vremea când Cornel Mondea era prefect, străjuind pe la uşa acestuia, nu se mai punea. Încălecând pe o funcţie bună, cu destule avantaje, care ar merita detaliate, Gheorghe Marinescu a început să creadă despre sine şi altceva decât era în realitate. Ca, de pildă, că era şi simpatic, nu bine, dar şi deştept. Mai ales abil. Job-urile din mediul privat i-au displăcut dintotdeauna, fiind anticomunist de operetă şi devotat… binelui public. Nu ieşea din frontul deciziilor de partid, se gudura pe lângă Radu Berceanu şi Marian Jean Marinescu, în toate împrejurările, să nu cumva să se răzgândească ăştia la semnalele primite, destule la număr, şi să-l basculeze din minunea de funcţie. Pe la începutul anului trecut, când semnele refluxului pedelist se resimţeau tot mai puternic, Jean a început să fie frământat de grija zilei de mâine. Încotro s-o apuce? Şi iată-i declaraţia „de fidelitate”: „Am plecat la UNPR, mai ales că aveam acolo mai mulţi prieteni vechi, în primul rând Genoiu şi Stănescu (n.r. – Mihai Genoiu şi Dan Stănescu, şefii filialelor judeţeană, respectiv municipală ale UNPR). La PDL mă scoseseră din echipă, mă trecuseră la rezerve, ori mie îmi place să joc. Am avut eu câteva cuvinte cu Fane şi cu Ileana, dar nu m-am certat cu ei. Nu din cauza asta am plecat. Şi, oricum, suntem în coaliţie, tragem la aceeaşi căruţă”. Lăsăm deoparte gramatica aproximativă a lui Jean, că nu se moare din asta, şi reţinem doar consecvenţa sa de a „trage la aceeaşi căruţă” cu PDL-ul renegat. Şi acum o declaraţie sfioasă a lui Mihai Genoiu, legată de „floarea” transplantată în ograda UNPR: „N-a pretins nici o funcţie, a venit pur şi simplu”. Duioasă glumă. Ce putea să-şi dorească Gheorghe Marinescu altceva decât să rămână ce era: director la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dolj. Să dispună el controale pe unde credea de cuviinţă. La UNPR, „Jean de la Craiova” va staţiona cât va fi partidul în concubinaj cu USL-ul, după care, nu e de băgat mâna în foc, să-i caute din nou, pocăit, pe liderii PDL. „Floarea” din grădina UNPR este una adaptabilă conjunctural oricărui mediu. Şi îşi găseşte corespondenţa în flora spontană, într-o floare violacee fără nici o mireasmă şi nici un efect decorativ.