Vai de lucrurile mari, când încap pe mâna oamenilor mici!

Când Naţional Arena era un şantier, în câteva rânduri, televiziunile de ştiri ne-au prezentat: „vizite de lucru” ale oamenilor FRF şi, bineînţeles, ale primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu. Ce înţelegeau ei din stadiul lucrărilor, respectarea graficelor de lucrări, nu s-a desluşit vreodată, dar în orice caz nu refuzau declaraţiile   pentru   curioşii reporteri.  De la Sorin Oprescu, de-a dreptul incoerent în orice justficare, privind starea dezastroasă a gazonului, îndelung comentată, pretenţiile erau limitate. El însuşi, neasumându-şi vreo competenţă. În schimb, puncte de vedere, mult mai coerente, erau aşteptate de la reprezentanţii FRF, bănuind cu toţii că atât Mircea Sandu, preşedintele în exerciţiu, fostul său locotenent, Ionuţ Lupescu, alţi gură-cască, de pe acolo, preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, ştiau ce înseamnă un câmp de joc corespunzător, cu gazon bine înrădăcinat, înfrăţit, tuns adecvat. Ca oameni de fotbal, care au văzut la viaţa lor, multe stadioane europene, dar şi din lume, ştiau că dincolo de dotările, funcţionale, şi mai ales exigenţele  UEFA, unele de-a dreptul simandicoase , pentru o modernă arenă sportivă, prevăzută a găzdui finala Ligii Europene, de anul viitor, câmpul de joc este o componentă esenţială. Fiindcă el reprezintă „scena” pe care se produce spectacolul fotbalistic. Din acest motiv, toate marile stadioane ale lumii au echipe specializate de îngrjitori, având   la   dispoziţie dotarea necesară, pentru întreţinereaa ceea ce numim „câmp de joc”.

Cum este posibil atunci ca nişte „oameni de fotbal”, cum se numesc ei, să nu aibă propriile  rezerve, mărturisite, pentru instalarea tardivă  a covorului de   gazon, fără ca astea să fie supus, în prealabil, unor probe de   rezistenţă.  Atâta prostie, mai rar. Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, cu vorbele lui puţine, la îndemână, veşnic predispus „la caterincă” şi jargon, de parcă toată ziua, şi-ar face rondul prin pieţele Capitalei, a  bolborosit pe la Realitatea TV, nişte trăznăi jenante de a fi crezut că e căzut în cap.  “Ce voiaţi, să suflu în iarbă ca să crească?”. O şmecherie ieftină dâmboviţeană şi atât. Covorul de gazon trebuia instalat pe Naţional Arena, încă din primăvară, vegheată vegetaţia acestuia zi şi noapte, făcute determinări în vederea fixării, prizei depline a masei vegetale, prin contactul intim cu stratul de sol mediat. Cum oamenii de fotbal ai FRF nu au avut nici un punct de vedere ferm şi personal, nici o opţinune, nici în această privinţă, nu putem decât spune cu năduf: Vai de lucrurile mari, când încap pe mâna oamenilor mici!