Pentru 2017, aceasta se ridică la 157,86 miliarde de euro, o sumă mare în termeni reali, dar reprezintă doar 1% din averea (sau VNB) generată de economiile UE în fiecare an. În mare parte, bugetul este finanţat direct de statele membre, iar aproximativ 94% din bani sunt trimişi înapoi pentru finanţare activităţilor din fiecare stat membru. 6% reprezintă cheltuieli pentru funcţionarea instituţiilor UE şi coordonarea activităţii.
O pondere semnificativă este alocată agriculturii, ajutării regiunilor sărace şi cercetării, dar UE desfăşoară, de asemenea, operaţiuni de urgenţă, contribuie la creşterea competitivităţii firmelor europene şi ajută statele membre să facă faţă şomajului în rândul tinerilor. Limitele bugetului sunt stabilite în cadrul unui cadru de şapte ani, cunoscut în prezent drept cadrul financiar multianual. Pentru a spori transparenţa şi pentru a evita frauda şi utilizarea greşită a bugetului, Comisia este responsabilă pentru gestionarea fondurilor în faţa Parlamentului European, care examinează punerea în aplicare şi dă „descărcare de gestiune” Comisiei pentru toate cheltuielile. În fiecare an, Curtea de Conturi Europeană examinează, de asemenea, veniturile şi cheltuielile.
Resurse tradiţionale: taxele vamale la importurile din afara UE
Recent, deputaţii europeni au participat la un grup de lucru care a analizat modul în care UE ar putea avea un venit mai diversificat cu „resurse proprii”, fără să depindă doar de contribuţiile statelor membre. Acest sistem ar putea include, de exemplu, resurse mai tradiţionale, cum ar fi taxele vamale la importurile din afara UE sau ar putea fi bazat pe taxa pe valoarea adăugată (TVA). Aceştia au luptat, de asemenea, pentru finanţe mai flexibile, pentru a răspunde mai bine crizelor neprevăzute în viitor, cum ar fi criza migraţiei. Parlamentul a insistat asupra unei clauze de revizuire care să permită Comisiei Europene să revizuiască bugetul la mijlocul perioadei şi să propună modificări după cum este necesar.
În februarie, deputaţii europeni au adoptat trei rapoarte privind modul în care UE ar trebui să utilizeze toate instrumentele existente în tratatele actuale şi să fie reformată pentru a putea oferi mai mult aşteptărilor cetăţenilor. Un raport a analizat ce modificări ale tratatelor ar putea fi necesare pentru reforme suplimentare, de exemplu legate de guvernanţa economică, sugerând un ministru de finanţe al UE. Un alt raport a analizat ce îmbunătăţiri sunt deja posibile în cadrul sistemului existent, în timp ce al treilea a arătat cum se pot apropia economiile ţărilor care au adoptat moneda euro şi cum pot acestea deveni mai capabile să reziste şocurilor interne sau externe.
