Vestea că Octavian Bâscă – unul dintre cei mai reprezentativi absolvenţi pe care i-a avut, în ultimele patru decenii, Colegiul Naţional “Carol I” din Craiova, instituţie de învăţământ preuniversitar, pe ale cărei bănci au învăţat, de-a lungul timpului, peste 50 de viitori membri ai Academiei Române – a încetat din viaţă, m-a îndurerat profund. Pe mine şi pe toţi cei care – colegi de clasă sau de generaţie şi profesori – au avut şansa de a-l fi cunoscut. Avea abia 56 de ani. Ajunsese, prin muncă, un “nume” în “familia” matematicienilor (şi informaticienilor) români. Avea numeroase proiecte de viitor. Cercetări începute (şi care urmau să fie finalizate). Întrebări la care îşi propusese (şi a dovedit că era în măsură să o facă) să răspundă… Şi – nu în ultimul rând – doi copii, Sorin şi Diana, aflaţi la vârsta când aveau mare nevoie de sprijinul părintelui lor…
* * *
Octavian Bâscă s-a născut, în Craiova, la 26 aprilie 1947. Au fost, la părinţi (tatăl Constantin Bâscă, mecanic de locomotivă cu aburi, şi mama, casnică) trei copii (el, matematicianul, şi surorile Maria – profesoară de limba română şi limba franceză şi Octavia – farmacistă). Soţia, Adriana – profesoară de fizică la Liceul “Decebal” din Capitală. Copii: Sorin – fost student la Cambrige (Anglia) şi Diana – la A.S.E. (secţia finanţe-bănci), Bucureşti.
A frecventat cursurile primare şi gimnaziale la Şcoala generală nr. 10 “Tudor Vladimirescu” din oraşul natal. Şi a păstrat, tot timpul, un deosebit respect, învăţătorului care l-a învăţat să citească, să scrie şi să socotească (numele său: Gh. Pârvuţă) şi celor doi profesori de matematică (Gh. Sorescu şi Gh. Bănică), despre care spunea că au avut meritul de a-i fi descoperit şi cultivat gustul şi pasiunea pentru matematică. În aceşti ani, a frecventat Cercul de matematică (existent, la nivelul oraşului Craiova şi condus de profesorul său Gh. Sorescu), a început să colaboreze la Revista matematică şi să participe, cu excelente rezultate, la Olimpiada Micilor Matematicieni şi Fizicieni.
Cursurile liceale le-a urmat (şi absolvit) la Colegiul Naţional “Carol I” (atunci : Colegiul Popular “Nicolae Bălcescu”) din Cetatea Băniei. Şi a obţinut, la învăţătură, an de an, premiul I. Fără a neglija celelalte discipline din planul de învăţământ, a acordat o atenţie specială (şi constantă) matematicii. Cunoscându-i-se aptitudinile şi interesul pentru matematică, a fost repartizat într-o clasă “specială” (cu acest profil). Profesoara, care are merite mari în orientarea şi pregătirea sa, pentru performanţă, a fost Evelina Stănescu (venită la Craiova de la Universitatea din Iaşi şi care, fără a avea obligaţii familiale, şi-a consacrat priceperea (şi aproape tot timpul liber) pregătirii grupului de elevi desemnaţi să reprezinte Colegiul (şi, implicit judeţul Dolj) la tradiţionalele olimpiade şcolare (naţionale şi internaţionale). În ultima clasă, de pregătire a acestui grup de elevi s-a ocupat Ion Ciolac, un alt profesor de certă valoare (director adjunct, şef al Catedrei de matematică – din şcoală, responsabil al Cecului pedagogic de profil şi, ani mulţi, secretar al Filialei din Craiova a Societăţii de Matematică).
Ca urmare a pregătirii sale de un înalt nivel, Octavian Bâscă, elevul de atunci, a participat, cu un deosebit succes, la Olimpiada Internaţională de Matematică, obţinând Premiul II (1964, Moscova, U.R.S.S.) şi, respectiv, Premiul III (1965, Berlin, R.D. Germană). Succesele obţinute le-a dedicat matematicienilor Gh. Ţiţeica, Simion Stoilow şi Traian Lalescu – toţi trei foşti, odinioară, elevi ai aceluiaşi Colegiu.
În acelaşi timp, a obţinut prestigioase premii (în anii 1962, 1963, 1964, 1965) la Concursul (de rezolvitori) organizat de “Gazeta de Matematică”.
Prin succesele obţinute, Octavian Bâscă are meritul de a fi deschis calea obţinerii unor excelente performanţe, în anii următori, de către reprezentanţii Colegiului craiovean (al cărui director am avut şansa şi onoarea să fiu, în perioada 1 sept. 1961 – 1 februarie 1987). El, Octavian Bâscă, a fost (şi rămâne) “Deschizătorul de drum”. L-au urmat, după aceea, numai la matematică, 16 elevi ai aceluiaşi colegiu craiovean care, avându-l, în faţă, drept exemplu, au izbutit să cucerească, până în 1989, un număr de 21 de premii la Olimpiadele Internaţionale şi la cele balcanice de matematică (şi chimie).
După încheierea cursurilor liceale, tânărul bacalaureat a devenit student al Facultăţii de Matematică-Mecanică a Universităţii din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe academicienii Grigore Moisil, Nicolae Teodorescu, Miron Nicolescu şi Caius Iacob şi de la care şi-a însuşit – mărturiseşte – “arta de a explica de o manieră cât mai clară cu putinţă cunoştinţe, teoreme, probleme etc. foarte complicate, pe care suntem obligaţi să le prezentăm studenţilor noştri, în cadrul cursurilor de specialitate…”.
În 1971 a efectuat – trimis de Facultate – un stagiu de specializare la Institutul de Programare al Universităţilor Paris VI şi Paris VII (sub îndrumarea profesorului Maurice Nivat).
În 1977 îşi va susţine (sub îndrumarea prof. univ. C.P. Popovici) teza de doctorat intitulată Sisteme de stocare şi regăsire a informaţiei.
Va efectua, apoi, instructive specializări şi în alte centre universitare ale Europei: Germania (1993, 1994); Italia (1997); Anglia (1998); Grecia (1992, 2002) etc. În Franţa va reveni, în mai multe rânduri, stabilind contacte şi efectuând studii de pregătire nu doar în Paris (1995), ci şi în Toulouse (1995) şi Marseille (1996).
Activitatea profesională
După absolvirea facultăţii şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Catedrei de Informatică a Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti (activitate începută, ca asistent stagiar, în 1970, pentru a ajunge, în 1999, profesor universitar). A mai ocupat (prin cumul), de-a lungul anilor, Catedra de matematică a Facultăţii de Matematică şi Informatică a Universităţii “Spiru Haret” din Bucureşti (din 1999) şi Catedra de Matematică şi Informatică a Facultăţii de Ştiinţe din Cadrul Universităţii din Piteşti (din 1998).
Majoritatea cursurilor sale se adresează studenţilor informaticieni şi cuprind domeniile: structuri de date; baze de date; sisteme de operare; calcul paralel şi distribuit; tehnici de programare; algoritmi.
În general, activitatea sa didactică “acoperă” majoritatea formelor de învăţământ superior: cursuri, seminarii şi laboratoare (la învăţământul de zi, seral, fără frecvenţă), postuniversitar, studii aprofundate, cursuri UNESCO în limba engleză, reciclare, grade didactice, specializări, pregătire pentru admitere, an pregătitor pentru studenţii străini, şcoli de vară etc.) etc.
Pentru documentarea studenţilor, în domeniile informaticii, a elaborat mai multe manuale şi tratate de specialitate: Sisteme de Operare şi Teleprelucrarea Datelor; Elemente de Calcul Numeric şi Programare (partea I); Elemente de Calcul Numeric şi Programare (partea a II-a); Elemente de Calcul Numeric şi Programare (ediţia a II-a revăzută şi îmbunătăţită); Sisteme de Operare (vol. I); Sisteme de Programare pentru Minicalculatoare (Sisteme de Operare – volumul II); Îndrumător pentru Limbaje C şi Turbo C; Baze de date; Data Base Systems and Socio-Economic Applications (Lecture notes); Dix Leçons sur les Problçmes d’Ordonnancement şi Tehnici de calcul distribuit (Distributed Computation Tehniques).
A alcătuit o serie de culegeri de probleme, cum sunt: Programe în Limbajul FORTRAN; Culegere de Probleme de Structuri de Date şi Sisteme de Operare; Culegere de exerciţii pentru seminarul de Bazele Programării Calculatoarelor; Culegere de Probleme (în vol. Elemente de programare automată. FORTRAN IV de L. Sofronea şi A. Botea); Culegere de probleme pentru seminarul de structuri de date.
După cum lesne se poate observa, lucrările prof. dr. Octavian Bâscă au fost “legate” de informatică, de aplicaţiile calculatoarelor în matematică şi de istoria matematicii.
Se apreciază (de către specialiştii în domeniu) că de-a dreptul “remarcabile” sunt cărţile sale referitoare la structurile de date, baze de date, sisteme de operare, elemente de programare în limbajele FORTRAN, C şi Turbo, C. Cărţile – de fapt, ceea ce le sporeşte simţitor valoarea – sunt însoţite de culegerile de probleme aferente. Şi pun în evidenţă “cultura matematică şi informatică a autorului, excepţionala sa gândire algoritmică”.
Activitatea de cercetare ştiinţifică
Acest domeniu l-a atras – va mărturisi prof. univ. dr. Octavian Bâscă – foarte de timpuriu: “Pot spune că am început cercetarea la o vârstă destul de fragedă. Eram elev în clasa a V-a (1959) când am citit un articol ştiinţific al profesorului Grigore C. Moisil despre automate cu contacte şi relee din “Gazeta Matematică”, seria A. Acest articol mi-a marcat toată viaţa şi m-a determinat să mă dedic studiului calculatoarelor. Am început prin a urma un Cerc de radio; a studia, suplimentar, matematica; prin a prezenta referate şi comunicări la diferite sesiuni şi simpozioane care s-au organizat în liceu şi în facultate şi a redacta prima lucrare publicată”.
Principalele domenii de cercetare abordate (de-a lungul carierei sale universitare) au fost: Limbajele de programare şi teoria programării; Tehnici de programare; Funcţii recursive şi calculabilitate; Teoria grafurilor; Structuri de date; Sisteme de operare; Algoritmi; Baze de date; Calcul distribuit; Aplicaţii ale statisticii matematice şi altele. Iar rezultatele cercetărilor sale ştiinţifice privesc: Abordarea unor probleme de reprezentare a informaţiilor; aplicaţii ale teoriei grafurilor (drumuri minime, fluxuri în reţele); programarea procesoarelor; aplicarea metodelor statistice în studiul sistemelor de operare; aplicarea tehnicilor de calcul în statistica matematică; aplicarea tehnicilor de calcul în calculele matematice, cu referiri în special la teoria erorilor; metode performante pentru rezolvarea diferitelor tipuri de probleme (teoria algoritmilor).
Prof. univ. dr. Octavian Bâscă a participat, de asemenea, la realizarea unui număr de 30 de programe de cercetare pe bază de contract (pe 11 din acestea le-a condus direct). Temele abordate sunt variate. Şi au avut drept scop optimizarea activităţii în diferite domenii şi sectoare ale economiei noastre naţionale. Iată, pentru exemplificare, câteva din temele abordate: Elaborarea unui sistem integrat în industria de mobilă; Elaborarea unui model matematic pentru evaluarea calităţilor igienice ale pieilor naturale şi ale înlocuitorilor din piele; Alegerea optimă a planurilor de croire a tablei pentru producţia de articole casnice (vase emailate); Elaborarea unui sistem expert pentru evaluarea impactului construcţiilor hidrotehnice asupra mediului; Optimizarea traseelor de transport în comun în Municipiul Bucureşti etc.
* * *
Capabil şi foarte muncitor, prof. univ. dr. Octavian Bâscă s-a angajat şi în alte cercetări şi activităţi ştiinţifice. A participat la Congresul Internaţional de Logică, Metodologie şi Filosofie (unde a prezentat comunicarea intitulată Sinteza automatelor finite în metoda lui A. Church). A fost prezent (în calitate de invitat sau organizator) la alte manifestări ştiinţifice cu participare internaţională. A fost prezent (şi a făcut expuneri) la numeroase seminarii (de: Algebră; Analiză mecanică; Funcţii recursive; Funcţii spline; Bănci de date; Compilare; Limbaje de compilare şi translatare; Utilizatori pe calculatoarele româneşti; Calcul distribuit etc.). A organizat, timp de doi ani, Şcoli de vară la Poiana Pinului, pe tema Calculul paralel şi distribuit.
Apreciindu-i-se pregătirea şi seriozitatea, a fost ales în Consiliul Ştiinţific al Institutului Central pentru Conducere şi Informatică şi în Comitetul de redacţie al “Gazetei matematice” şi al revistei “Studii şi cercetări matematice”.
A participat, în 1986, la elaborarea Micului Dicţionar Enciclopedic (ed. a III-a, revăzută şi adăugită). Şi – rod al unor preocupări mai vechi – a elaborat (în colaborare cu prof. I. Purcaru) volumul Oameni, Idei, Fapte şi Istoria Matematicii, în care – pe parcursul a 432 de pagini – sunt prezentaţi – amplu şi documentat, în ordinea naşterii – cei mai cunoscuţi (şi mai valoroşi) matematicieni, astronomi, informaticieni şi filosofi “din cele mai vechi timpuri şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea”.
Octavian Bâscă. Profesorul univ. dr. “stimat şi preţuit de studenţi” (care îi “admirau inteligenţa, harul, acuitatea observaţiei şi pertinenţa raţionamentului său matematic”). Dascălul la care studenţii “preţuiau”, de asemenea, “politeţea, gluma fină, bonomia şi dragostea pe care o avea pentru tineret”. Iubit şi stimat de studenţi, a fost “preţuit de marea majoritate a oamenilor cu care intra în contact” (Paul Radovici Mărculescu).
Cercetător pasionat, harnic şi priceput. Cu merite mari în dezvoltarea informaticii (a informaticii practice, mai ales) în România. Crezul său este cel exprimat, cândva, în 4 din cugetările sale, de cel care i-a fost mentor, Marele matematician Grigore Moisil: “Cea mai scumpă ştiinţă este mult mai ieftină decât cea mai ieftină neştiinţă”; “Ştiinţa este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învăţat”; “Om de ştiinţă nu este cel care ştie ce ştie, ci cel care ştie că şi ce… nu ştie”; “Dacă vrei să înveţi ceva, fă un curs”.
N-a uitat Colegiul pe ale cărei bănci s-a format pentru viaţă. Nu şi-a uitat colegii. Şi nici pe “bunii” săi profesori. N-a uitat, de asemenea, faptul că atunci – în anii adolescenţei şi că acolo – în Colegiul care îl avea, în acel timp, patron spiritual, pe “martirul” Nicolae Bălcescu, a gustat din fructul dulce al performanţei de a fi obţinut (în anii 1964 şi 1965, la Moscova şi Berlin) două prestigioase premii, în cadrul Olimpiadei Internaţionale de Matematică – întrecere care adună, laolaltă, de pe toate continentele, “floarea cea vestită” a fiecărei generaţii de elevi pasionaţi pentru studiul matematicii – “această ştiinţă curată pentru suflete curate”, cum a definit-o, cândva, George Ţiţeica.
Şi, spre cinstea lui, Octavian Bâscă nu şi-a uitat familia, nu şi-a uitat părinţii. Dovada? În Cuvântul de încheiere la susţinerea tezei sale de doctorat, a spus “Mulţumesc părinţilor mei, care m-au învăţat ce este MUNCA, CINSTEA ŞI DREPTATEA”.
* * *
Dăruit total profesiei, şi-a neglijat sănătatea. Iar boala – o boală necruţătoare, ale cărei semnale le-a nesocotit – avea să-l răpună. Când a ajuns la spital, era deja prea târziu. Deşi pregătit, în acest scop, de medici, operaţia n-a mai avut loc. Era prea târziu…
La scurt timp, după aceea, avea să-şi ia adio de la viaţă. Îndoliindu-şi familia. Copii. Soţia. Surorile. Şi, nu în ultimul rând, măicuţa. Care, la cei 90 de ani ai săi, îl plângea cu lacrimi amare, aşteptând, ca pe o izbăvire, clipa plecării pe drumul care să o ducă la Octavian…
Prof. emerit NICOLAE A. ANDREI
