Confruntat cu un val de contestări sociale fără precedent, premierul israelian Benyamin Netanyahu a schimbat tonul, duminică. Prim-ministrul se aştepta la o diluare a „revoltei corturilor”, declanşată în urmă cu trei săptămâni, pentru a protesta împotriva creşterii fără măsură a chiriilor şi a preţurilor locuinţelor. Deocamdată se confruntă cu cea mai importantă moţiune de cenzură din istoria ţării, potrivit presei, cu 300.000 de manifestanţi ieşiţi în stradă sâmbătă seara, la Tel Aviv, Ierusalim şi alte oraşe. Mobilizarea, superioară celei din săptămâna precedentă, a dat încredere organizatorilor în echilibrarea raportului de forţe în confruntarea cu guvernul. Punct de vedere împărtăşit şi de editorialistul Nahum Barnea, de la cotidianul „Yediot Aharonat”. „Netanyahu şi miniştrii săi nu pot ignora strigătele de furie ale celor care-i ţin la putere (…) Israelul nu este Siria lui Assad; nu poate suprima o mişcare socială cu tancurile. Manifestanţii ar trebui ascultaţi şi schimbată politica. Prim-ministrul a denunţat populismul manifestanţilor, în timp ce apropiaţii săi se prezintă ca privilegiaţi, amatori de sushis şi narghilea”. „Vom asculta cu adevărat pe toată lumea” a promis premierul, desemnând o comisie de experţi care să negocieze şi să prezinte soluţii concrete. Benyamin Netanyahu a avertizat, însă, că nu va fi posibil „să accept toate revendicările”. „Punerea economiei pe cel mai bun drum ia o lungă perioadă de timp, dar periclitarea ei se poate produce rapid” a menţionat purtătorul de cuvânt al guvernului. Potrivit acestuia, trebuie evitat ca bunele rezultate din ultimii ani, din economie, să fie subminate şi Israelul să ajungă în situaţie asemănătoare Greciei, Spaniei şi Portugaliei. Panica de duminică, la bursa din Tel Aviv, care a căzut de la peste 6%, după scăderea ratingului de top al SUA, riscă să limiteze marja de manevră a lui Benyamin Netanyahu. Premierul se teme că Israelul, foarte dependent de economia americană, va fi sancţionat, prin alunecarea deficitului, pentru a calma fronda socială. Disensiunile apărute între conducătorii mişcării „apolitice”, referitoare la tactica adoptată şi revendicările solicitate, nu facilitează dialogul. Corturile amplasate pe bulevardul Rothchild, din Tel Aviv, pentru a denunţa chirii exorbitante, au fost urmate de mii de astfel de amplasamente. Pentru moment, „indignaţii” sunt de acord asupra unui punct: toţi revendică instaurarea unui stat providenţial, adică a unui nou model social, axat pe construcţia de locuinţe sociale şi o reformă fiscală, menită să reducă povara clasei de mijloc. Asupra acestui ultim punct, Benyamin Netanyahu pare dispus să facă, totuşi, concesii. Întrebarea este dacă aceste concesii limitate vor fi suficiente pentru a calma lucrurile şi pentru a diviza liderii unei provocări cu multiple faţete. Paradoxal, până acum, deşi zilnic s-a confruntat cu ameninţarea terorii, bursa de la Tel Aviv a fost mereu în creştere. Şi, deşi situaţia politică n-a fost niciodată, prin excelenţă, de invidiat, economia, bazată pe premisa războiului continuu şi agravarea dezastrelor, a avut ritmuri de creştere comparabile, la un moment dat, cu ale Chinei şi Indiei în 2007. Poziţionată inteligent, ca un fel de supermarket al tehnologiilor de securitate, în temeiul experienţei acumulate în combaterea ameninţării arabe şi musulmane, Israelul devenise „ţara nr.1 în tehnologia antoterorism”. Rămâne de văzut cum va reuşi Benyamin Netanyahu să iasă din această ambuscadă, insolită pentru Israel.
