Cum i-a amorţit mâna directorului general al Poştei Române

0
220

Când am pătruns în compania Poştei Române, cel mai mare angajator din ţară cu 24.000 de suflete, era profund roşie. Dacă erau 20% liberali, era bine. Vă spun acum, cu mândire, după un an şi şase luni, că azi vorbim de o companie care gândeşte, vibrează şi respiră liberal. Asta trebuie să facem în tot ceea ce înseamnă conducerea şi viaţa partidului nostru”, a spus Horia Georgescu, într-un discurs descumpănitor, la alegerile pentru şefia Sectorului 4 din Capitală. Aşadar, directorul Poştei Române a reuşit să transforme compania, dintr-una „roşie” într-una „galbenă”. Pentru un asemenea discurs, stârnind uimire, cu o resemnată bună dispoziţie, a doua zi premierul Florin Cîţu ar fi trebuit să-l destituie fără previz. Adumbrit intelectualmente, plin de ifose, Horia Georgescu este avocat specializat în litigii administrative, fiscale şi comerciale şi la nivel de formare academică are o licenţă în management la prestigioase Universitatea „Spiru Haret” din Constanţa, şi licenţă în ştiinţe juridice la Universitatea „Ovidiu” din Constanţa. A fost numit de Ludovic Orban, pe vremea când acesta era premier, în contextul în care fosta conducere a Poştei Române era acuzată de relaţii controversate cu PSD. N-a ajuns în funcţia deţinută actualmente prin concurs, cum prevede legea, ci printr-o desemnare pe linie politică. Horia Georgescu nu e cu nimic mai breaz decât Petre Avram, directorul Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Prut-Bârlad, care angajase o chelneriţă pe post de inginer, tot pentru a se „respira” liberal, în instituţie. De atâta respiraţie liberală, chiar în exces, lucrurile merg prost, cam peste tot. Să admitem că şi guvernele precedente, celui condus de Ludovic Orban, au acordat bonificaţii politice, care într-un fel sau altul se acordă pretutindeni. Numai că originalitatea liberală e iarăşi indiscutabilă. În loc de criterii, de la care se poate porni, au numit la duzină persoane recomandate doar prin obedienţa faţă de şefi locali, prin aranjamente de culise, interese de tot felul, politica de cadre căpătând o înfăţişare arbitrară. Nu afirma Ludovic Orban, la instalarea în funcţia de premier, că „i-a amorţit mâna” semnând dispoziţii de destituire din funcţii, a celor numiţi de guvernul precedent. Că nu puţini dintre cei pe care i-a plantat, printr-un amestec de viclenie şi hazard, nicidecum pe considerente de competenţă, i-au întors spatele preferând „altă barcă”, în perspectiva Congresului, nu e deloc un neliniştitor mister. Oricum, câtă vreme selecţia de cadre arată aşa cum o vedem, recompensând doar loialităţile private, la numirea în posturi de decizie, se poate intra în legendă. Horia Georgenscu, directorul companiei Poşta Română a vorbit, din păcate, „pe lângă lege”, cum se spune, în pofida faptului că are studii juridice. Ar fi putut fi îngrijorat de faptul că la începutul acestui an procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Iaşi efectuaseră cercetări într-o cauză penală ce viza angajările nejustificate la Apele Române Iaşi. Directorul general al Poştei Române este un sindrom al unei nefaste stări de lucruri: oameni cu minore dexterităţi, ce nu se revendică de la nici o prestaţie măsurabilă şi recunoscută, pentru afinităţile lor temporare, sunt preferaţi în funcţii decizionale, în numele… „meritocraţiei”.