Mare lucru, e greu de înţeles, aproape tot ce se întâmplă, pe o scenă politică, realmente neclară. Suntem încredinţaţi, de nu puţini părerologi, dar şi oameni politici, pe reţelele de socializare, chiar şi în ceea ce mai numim presa autohtonă, că votul de la alegerile prezidenţiale a fost unul masiv pentru schimbare, dar partidele politice refuză să vină cu garnituri noi de lideri în executiv. Adică, guvernul n-ar mai trebui să fie expresia alegerilor parlamentare de anul trecut, ci… expresia alegerilor prezidenţiale de anul acesta. Discuţia purtată cu decenţă, dar mai ales cu argumente convingătoare, ar putea fi interesantă, dar aşa cum se poartă, nu e luată în seamă şi chiar nu stârneşte pasiuni. Fiindcă este în afara literei Constituţiei. Actuala formulă de guvernare, „dilatată” sau extinsă, poftim, prin aspirarea USR, venit la algerile parlamentare cu un scor slab, realmente insignifiant, este una heteroclită şi mai degrabă nefuncţională, în temeiul unor resentimente, departe de orice estompare, pe care nu le mai dezvoltăm. Aducerea USR, în formula pro-europeană, se mai reazămă şi pe presupusul sprijin dat de această formaţiune politică, lui Dan Nicuşor, în turul doi al alegerilor prezidenţiale, fiindcă în primul tur fusese arvunit de Elena Lasconi. Şi povestea se ştie, fiindcă a avut scântei. În fine „salvatore della patria” este văzut… Ilie Bolojan, liderul PNL, dar partidul domniei sale, dacă ar fi să privim la litera Cosntituţiei, ar fi în măsură să dea primul-ministru doar în situaţia în care „câştigătorul” alegerilor, PSD, prin reprezentantul său, desemnat, nu poate coagula, sau sistematiza o majoritate guvernamentală aptă ş.a.m.d.. UDMR îţi va păstra miniştrii şi nu va complica discuţiile. Ca de obicei. La o privire asupra propunerilor vehiculate, pentru viitorul guvern, Sorin Grindeanu nu va mai fi ministrul Transporturilor, Alexandru Rafila nu va mai fi la Sănătate, Emil Hurezeanu nu va mai fi la Externe şi nici Angel Tâlvar la Apărare. Negocierile care se poartă sunt destul de dure. Asta „răsuflă” pe surse. Sunt multe lucruri, greu dacă nu imposibil de înţeles în plan logic, de un străin. La primul tur al alegerilor prezidenţiale de anul trecut ordinea sosirii a fost următoarea: Călin Georgescu (22,94%), Elena Lasconi (19,18%), Marcel Ciolacu (19,15%), George Nicolae Simion (13,86%), Nicolae Ciucă (8,79%). La alegerile prezidenţiale de anul acesta, prin anularea celor de anul trecut, după primul tur s-au calificat George Simion (40,95%) urmat de Nicuşor Daniel Dan (21,01%) şi George Crin Antonescu (20,07%). O diferenţă de 88.781 voturi i-a lipsit acestuia din urmă să se califice. În fine, Victor Ponta 13,04% şi… Elena Lasconi 2,68%, au completat lista competitorilor. Să revenim: votul a fost… „pentru schimbare”. George Simion, locul 4, în primul tur al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, a venit en-fanfare pe primul loc anul acesta, după primul tur. Elena Lasconi calificată, pentru marea finală, anul trecut, a fost spulberată pur şi simplu (2,68%) la alegerile prezidenţiale din acest an. La un interval de câteva luni. Crin Antonescu, candidatul comun al PNL, PSD, UDMR, n-a primit nici măcar votul cumulat al liderilor partidelor enunţate, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, fiindcă între aceştia s-a interpus… Victor Ponta, care a ronţăit şi el nişte voturi, aiurea, pentru a încurca şi mai mult lucrurile, dintr-o vanitate bolnavă. Dacă, prin absurd, mâine s-ar face din nou alegeri prezidenţiale sau parlamentare, mă îndoiesc că am putea spune cu exactitate cum ar arăta linia de sosire, a candidaţilor, dar şi a partidelor înscrise în competiţie.
