La 37 de ani, Dorel Stoica este jucător-antrenor la Tractorul Cetate, campioana Doljului
Dorel Stoica este antrenor-jucător la campioana Doljului, Tractorul Cetate, care va disputa barajul pentru Liga a III-a contra câştigătoarei campionatului din Vâlcea, CS Şirineasa. Proiectul de la Cetate este unul care a dat rezultate rapid, echipa de lângă Dunăre fiind formată chiar în acest sezon, majoritatea jucătorilor fiind din judeţul Mehedinţi. Dorel Stoica este artizanul acestei performanţe, evoluţiile sale fiind determinante, în ciuda vârstei şi a unor kilograme în plus acumulate de fostul internaţional.
– Cum ai caracteriza acest sezon pentru Tractorul Cetate, dar şi nivelul Ligii a IV-a Dolj?
A fost un campionat puternic, ţinând cont că este unul judeţean, cu echipe bune, în special primele patru, adică noi, Viitorul Cârcea, Dunărea Calafat şi Recolta Ostroveni. Am văzut jucători buni, care au evoluat în eşaloane superioare, unii chiar la Liga I. Am avut parte de meciuri frumoase, la care au asistat sute de spectatori. Sunt mândru că ne-am impus, dar în acelaşi timp felicit şi celelalte echipe, care, repet, mi s-au părut de calitate.
– Care este reţeta succesului la Cetate?
Suntem 16 jucători de la Severin, iar lotul este completat cu jucători din zonă. Ne cumoaştem, ne antrenăm mai mult la Severin, dar şi la Cetate, când avem ocazia. Din păcate, pentru meciul de baraj nu-l putem folosi pe Eugen Rioşanu (ex-Gaz Metan CFR, FCU Craiova), care nu va avea drept de joc.
– Doljul a avut o serie bună în meciurile de baraj, au promovat pe rând; Apă Craiova, CS Podari, CSO Filiaşi, CSU II Craiova, voi ce şanse aveţi să continuaţi aceste succese?
Nu cred că suntem favoriţi, dar cu siguranţă avem şansa noastră. I-am urmărit la ultimul joc pe cei de la Şirineasa, au echipă bună, cu jucători de cu experienţă şi de calitate şi cred că ei au prima şansă. Dar nici noi nu depunem armele, am ajuns aici şi ne vom juca şansa, nu ne este frică de ei. Mai trebuie să ne punem la punct cu pregătirea fizică, altfel suntem ca joc la un nivel bun.
– Ai jucat la FCU Craiova, Steaua, Dinamo, dar nu te-ai „lipit” de un titlu, ai câştigat campionate doar în ligile inferioare…
Aşa este, acum am câştigat cu Cetate, am mai terminat pe primul loc în Liga a II-a şi am promovat cu FCU Craiova, în 2006. Important este însă că ne bucurăm de fotbal, iar eu, cât simt că mai pot juca, o voi face, nu voi renunţa, fiindcă este cea mai mare plăcere să joci fotbal.
– Te mai bântuie ratarea penalty-ului de la Timişoara, în 2009, după ce câştigaseţi cu Dinamo şi Craiova putea să se bată chiar la titlu?
Mă gândesc chiar destul de des şi am regrete, dar trebuie să merg înainte şi iată că reuşesc în continuare în alte proiecte. Am avut o şansă mare atunci, în 2009, puteam să luptăm pentru titlu. Nu pot să uit acel penalty, m-a durut atunci şi faptul că am pierdut, dar şi că m-au acuzat mulţi atunci de anumite chestii, dar nu mai vreau să intru în detalii. În anul acela Urziceniul a luat campionatul, dar nu am pierdut cu ei, am făcut egal la Craiova şi am câştigat în deplasare, păcat că nu am avut constanţă, fiindcă puteam prinde măcar cupele europene.
– Acasă, la Severin, este un stadion de Liga I şi ai jucat foarte puţin acolo, iar acum e folosit de Pandurii, la Craiova se va construi o arenă nouă, dar cam târziu pentru tine…
– La Severin sunt probleme, din păcate, eu am susţinut un candidat la alegeri care a promis să se implice şi în sport, dar nu a fost ales. Sper, totuşi, că autorităţile îşi vor îndrepta atenţia şi către fotbal, către sport în general, fiindcă lumea aşteaptă asta. Mi-ar fi plăcut să joc pe noua arenă din Craiova, dar, ştii cum e, vârsta nu iartă pe nimeni. Mă mulţumesc să joc la un nivel mai mic, până la urmă fotbalul e fotbal şi îţi oferă bucurii indiferent de nivel.
– Ai 37 de ani, mai continui şi la anul sau vrei să rămâi doar antrenor?
Aş vrea, de ce nu, să mai joc. Am slăbit aproape 12 kilograme şi mai vreau să dau jos alte 10 kilograme, pentru a face faţă. Există disponibilitate din partea celor de la Cetate să continuăm şi la anul, indiferent dacă vom promova sau nu. Am întâlnit nişte oameni deosebiţi acolo, cărora le place fotbalul. Mă voi axa şi pe cariera de antrenor, mă voi înscrie la şcoala de specialitate, dar în acelaşi timp voi şi juca fotbal, cum am spus, cât voi simţi că pot.
– În 2006, Craiova promova cu tine pe teren, dar şi cu Ovidiu Stângă antrenor-jucător, ai împrumutat modelul său de atunci?
Într-adevăr, Ovidiu Stângă a fost un model pentru mine, am învăţat foarte multe de la el şi a rămas în inima mea, sper să mai am ocazia de a lucra cu el.
– Ai fost aproape să-ţi începi cariera de antrenor la FCU Craiova, dar ai avut ghinion cu dezafilierea…
Aşa este, după ce am retrogradat în Liga a II-a, în 2011, am fost numit antrenor principal, dar nu am apucat decât un cantonament de o săptămână şi când să jucăm primul meci amical a venit acea decizie, cu dezafilierea. Aşa a fost să fie…
– Ai prins câteva meciuri şi la echipa naţională, ai şi marcat în tricolor, într-un meci cu Serbia, ce şanse crezi că are România la Euro?
Sincer, eu am încredere în echipa naţională, avem fotbalişti buni, nu cred că trebuie să avem complexe în faţa nimănui. Le urez multă baftă tricolorilor, mai ales că am câţiva foşti coechipieri la lot, precum Silvică Lung, Valerică Găman sau „Prepe”, alături de care am petrecut momente frumoase. Cred că putem trece de grupe fără probleme.
Cariera lui Dorel Stoica
Extensiv Craiova (2003-2004), FC Caracal (2004-2005), FC Universitatea Craiova (2005-2010, 2011 şi 2013), Al Etifaq (2010), Steaua Bucureşti (2010), Dinamo Bucureşti (2011), Al Shorta (2012), CS Turnu Severin (2012-2013).
Are 4 selecţii în echipa naţională a României, pentru care a marcat un gol, într-un meci cu Serbia, la Constanţa, pierdut de tricolori cu 2-3.
