Ziua Europei, Ziua Independenţei României, dar şi Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al doilea război mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste, sunt trei evenimente majore, cu simbolistica lor puternică, menită a conferi zilei de 9 mai, an de an, dimensiunile unui maxim respect istoric. Amplul proces de construcţie a unei Europe Unite are la bază declaraţia ministrului francez de Externe, Robert Schuman, prin care propunea, la 9 mai 1950, un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare între cele două state europene. Statele Benelux-ului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi la 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris, prin care se năştea Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). La 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, se instituia Comunitatea Economică Europeană (CEE). Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre şi la acest proiect de construcţie europeană s-au alăturat, ulterior, în şase valuri, actualele ţări membre ale UE. România şi Bulgaria s-au integrat la 1 ianuarie 2007. E sărbătoare la Bruxelles şi Strasbourg. E o sărbătoare a Europei Unite, într-un context destul de ambiguu. Într-un alt plan, ziua de 9 mai, dar 1877, înseamnă proclamarea independenţei de stat a României, de la care se împlinesc 141 de ani, unul din idealurile fundamentale ale înaintaşilor noştri. Moment de cotitură în istoria poporului român, proclamarea independenţei, consacrată pe teatrele de luptă şi apoi recunoscută pe plan internaţional, a deschis perspective favorabile reîntregirii ţării prin marele act istoric de acum 100 de ani: Marea Unire. În privinţa Zilei Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al doilea război mondial, istoricii menţionează că, în discuţie, este doar capitularea armatei germane, nu sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Fiindcă Japonia imperială a depus armele la 2 septembrie 1945, prin capitulare, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki din 6 şi 9 august. Ziua Victoriei este sărbătorită la 9 mai de cele mai multe ţări din Estul Europei, printre care şi România. La Moscova este celebrată cu un fast aparte, şi este firesc. Semnarea actului de capitulare a avut loc la 7 mai 1945 la Reims, în clădirea unui liceu unde îşi avea sediul cartierul general Forţa Expediţionară Aliată, aflată sub conducerea generalului american Dwight D. Eisenhower. El a fost semnat de Walter Bedell Smith, reprezentantul aliaţilor, Ivan Suslaparov, din partea sovieticilor, generalul-maior Francois Sevez, în calitate de martor şi din partea înaltului comandament german de generalul Alfred Jodl. La solicitarea expresă a conducătorului sovietic Iosif V. Stalin, în noaptea de 8 spre 9 mai 1945, procesul de capitulare al Germaniei a fost semnat în cartierul general al mareşalului Gheorghi Jukov, din Berlin. Şi de această dată a fost parafat de feldmareşalul Wilhelm Keitel, din partea înaltului comandament german, amiralul von Friedeburg şi generalul Hans-Jurgen Stumpff, de mareşalul britanic Arthur William Tedder, din partea Forţei Expediţionare Aliate şi în calitate de martori, generalul american Carl Spaatz şi generalul francez Jean de Lattre de Tasigni. Sunt chestiuni de istorie, de acum bine cunoscute. Pentru ruşi, ziua de 9 mai, este o mare sărbătoare, an de an, rememorând, prin paradă militară fastă, într-o stare de exaltare naţională, o victorie scump plătită.
