Istoricii sunt de acord că ziua de 8 mai 1945 (23:01, ora germană), imediat după capitularea fără condiţii a Germaniei naziste, la 7 mai la Reims, a pus capăt – oficial – celui de al doilea război mondial. Cu bilanţul său sângeros, fără egal în istorie, concretizat în peste 50 milioane de morţi, militari şi civili, pagube materiale incalculabile. Turnura războiului s-a produs în bătălia de la El Alamein (Egipt) în octombrie 1942. Începând cu această dată, armatele germane au suferit înfrângere după înfrângere pe toate fronturile. În februarie 1945 Dresda a fost îngropată sub un bombardament teribil. Joncţiunea trupelor sovietice şi americane a avut loc la 25 aprilie 1945 la mijlocul Germaniei, pe Elba. Să mai consemnăm şi data de 25 aprilie, când se sinucide Hitler în buncărul său de la Berlin cu ultimii fideli, de care se mai legau speranţele Germaniei. Succesorul său, amiralul Donitz, a cerut puterilor aliate încetarea luptelor. Şeful statului major Wehrmacht, generalul Alfred Jodl, a fost trimis la Reims, la sediul SHAEF, la cartierul general al forţelor aliate, unde în noaptea de 6 spre 7 mai (ora 02:41) semnează capitularea fără condiţii a Germaniei, cu şeful statului major al lui Eisenhower, generalul Bedell Smith, care a condus procedurile abilitate. Câteva luni mai târziu va fi condamnat la moarte de tribunalul de la Nurenberg pentru că a contrasemnat ordinele de executare a unor prizonieri. Şeful statului major, generalul Eisenhower, comandantul suprem al aliaţilor, şi generalul sovietic, Ivan Susloparov, vor semna actul de capitulare a Germaniei, în numele învingătorilor. Generalul francez Francois Sevez, şeful statului major al generalului de Gaulle, va fi invitat să contrasemneze în calitate de simplu martor. Încetarea luptelor a fost fixată pentru 8 mai ora 23:01. Pentru Stalin nu a fost suficientă capitularea semnată la Reims, în zona ocupată de anglo-saxoni, el dorind o ratificare la Berlin, în inima celui de-al treilea Reich, şi accesoriu în zona de ocupaţie sovietică. Această formalitate se va desfăşura la cartierul general al forţelor sovietice sub preşedinţia mareşalului Gheorghi Jukov.
După ce mareşalul Wilhem Keitel, şeful statului major al Wermacht, a semnat protocolul capitulării, învingătorii au dat curs banchetului. „Nu reuşesc să găsesc cuvinte frumoase”, scrie acasă din Berlin un soldat sovietic. <<Toţi sunt beţi. Steaguri, steaguri, steaguri! Steaguri pe Unter-den Linden, pe Reichstag. Steaguri albe. Toată lumea arborează un steag alb. Trăiesc în ruine. Berlinul a fost crucificat. Cuceritorii sovietici par să creadă vechea zicală rusească: „învingătorii nu sunt judecaţi”>> (Al doilea război mondial – Antony Beevor). O precizare: ratificarea capitulării de la Berlin a fost înregistrată în URSS la ora 00:01, ora Moscovei. Adică pe 9 mai, motiv pentru care sovieticii şi ruşii comemorează victoria lor în Marele război de apărare a patriei. Şefii statelor şi guvernelor aliate au anunţat simultan încetarea oficială a ostilităţilor în Europa.
Dar, în pofida capitulării Germaniei naziste, aliatul său, Japonia, va continua luptele contra americanilor în Oceanul Pacific. Conducând la cele două explozii atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, din 6 şi 9 august 1945 pentru forţarea capitulării, la aproape patru luni după Germania. Comemorarea evenimentelor are loc în fiecare, an la data de 8 mai în Europa, şi la 9 mai la Moscova, din cauza decalajului orar de care vorbeam. Dar dacă ziua de 8 mai 1945 a marcat victoria militară totală, nazismul decedase, odată cu fondatorul său, în buncărul de la Berlin, la 25 aprilie.
