Visul unei Europe unite şi fraterne, deschise spre lume, este vechi. Citind, în faţa presei internaţionale, declaraţia sa din 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez de Externe, spunea, plin de speranţă, că „pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă”. Ceea ce ministrul francez propunea, în pragul declanşării războiului rece, era crearea unei instituţii europene supranaţionale însărcinată cu gestionarea resurselor de cărbune şi oţel, baza întregii puteri militare, chemând Franţa şi Germania, care se distruseseră reciproc, într-un conflict dezolant, abia stins, să admită posibila lor conlucrare la acest proiect insolit. Reconcilierea celor două ţări era încă departe. Prin urmare totul a început în acea zi, primul pas din geneza a ceea ce este Uniunea Europeană. Iată de ce, în cadrul summit-ului de la Milano, din 1986, când proiectul construcţiei europene era deja conturat de cele zece state membre care formau Comunitatea Europeană, s-a decis ca data de 9 mai să fie sărbătorită ca Ziua Europei. De atunci, această zi este destinată festivităţilor şi evenimentelor ce marchează cooperarea între popoarele Europei. Construcţia unei Europe unite, care respectă libertatea, identitatea popoarelor ce o compun, propriile valori, tradiţiile şi limba, a fost un proces anevoios, traversat de multe îndoieli. În prezent, „cele 27” se prezintă ca o entitate distinctă, bazată înainte de toate pe solidaritate, a cărei activitate a evoluat rapid, în timp, jucând momentan un rol esenţial şi pozitiv în lume. Mulţimea de mari instituţii care dau consistenţă Uniunii Europene – Consiliul, Parlamentul, Comisia, Curtea de Justiţie – ne-au devenit deja familiare. Chiar criticate adesea pentru birocratismul lor, cheltuielile suplimentare şi unele politici promovate de sistemul instituţional creat, sentimentul de unitate şi de coeziune se face sistematic resimţit. Iar recenta criză economică abătută asupra multor ţări europene a fost, din această perspectivă, un autentic examen al forţei Uniunii Europene. Există încă numeroase asimetrii, imperfecţiuni evidente, interese divergente, dar ambiţiile unei construcţii cât mai trainice, în slujba cetăţenilor săi, se dovedesc benefice. Şi poate tocmai de aceea, astăzi, mai mult ca altădată, merită reamintită ideea care a însoţit permanent demersul lui Jean Monet, figură emblematică a genezei UE: „noi nu coalizăm state ci unim oameni”. Uniunea Europeană înseamnă azi mai puţine frontiere, mai multe oportunităţi, posibilitatea studiilor şi perfecţionărilor profesionale în străinătate, egalitate de şanse, libertate de exprimare, securitate şi justiţie socială. Privită cu scepticism de unii, cu încredere nestrămutată de alţii, ea este o realitate apărută pe ruinele unui război devastator. Este nădejdea tuturor europenilor în deplină prosperitate, conlucrare benefică, pace trainică.
