Deputatul independent Remus Borza, actualmente consilier onorific al premierului Ludovic Orban, după ce a făcut acelaşi lucru şi pe lângă ex-premierul Viorica Dăncilă, are de bună seamă multe virtuţi de strateg economic şi deseori vede mai departe, acolo unde profanilor, dar şi politicienilor, nu le bate puşca. Pe blogul său personal opinează Remus Borza, altminteri extrem de versatil în plan politic, că România se va confrunta cu o criză alimentară, după criza sanitară şi pe perioada stării de urgenţă ar trebui suspendat exportul de cereale. De ce numai exportul de cereale, după un an agricol bun –deşi datele cu care operează nu sunt convingătoare-, nu comentează, dar în egală măsură sau poate chiar cu precădere restricţiile ar trebui să vizeze şi exporturile de carne şi preparate din carne, în condiţiile în care şeptelul este departe de unul optim. Ne-am confruntat recent cu pesta porcină, care a făcut ravagii în efectivele acestei specii. Calculul deputatului Remus Borza este unul pertinent, pe ansamblu. Avem în silozuri, deşi cifra este –iarăşi- una aproximativă, circa 700.000 de tone de grâu, inclusiv rezerva de stat. E drept, la export grâul a avut şi are în continuare un preţ bun. Consumul lunar depăşeşte 175.000 de tone, astfel că în câteva luni există riscul să rămânem fără pâine. Cum anul 2020 se anunţă unul calic, prin deficitul de precipitaţii, deja ar trebui pornite sistelele de irigaţii pe cele doar… 800.000 ha amenajate, din cele 3,2 mil. ha pretabile la irigat în 1989. Discuţiile pe această temă, de securitate alimentară, se pot întinde. Calculele avansate de deputatul independent Remus Borza sunt neliniştitoare mai ales că tabloul schiţat este unul aproape veridic. Stăm prost cu şeptelul şi agricultura trebuie prioritizată prin investiţiile în acest sector. Securitatea alimentară rămâne una deosebit de importantă. În această privinţă nu avem de făcut comentarii. Într-o oarecare măsură, semnalul de alertă al deputatului Remus Borza se conjugă cu atenţionările ex-ministrului Agriculturii, Petre Daea, dar şi a actualului ministru Adrian Oros, destul de şters pe ansamblu în activitatea încredinţată. Pentru tot ce urmează ar trebui elaborată o strategie clară. Şi ca să rămânem în tonul celor enunţate de deputatul Remus Borza, ar trebui subvenţionată şi energia necesară pornirii, funcţionări işi punerii sub presiune a staţiilor de pompare. Alte fonduri. Ca urmare a retrogradării raiting-ului de ţară, institutele internaţionale financiare şi băncile europene nu se vor arăta prea dispuse să ne finanţeze decât la dobânzi ridicate. Problemele sunt complicate şi prin faptul că pârghiile prin care poate acţiona ministerul Agriculturii, în teritoriu, sunt anemice, reprezentate doar prin „vetustele” direcţii pentru agricultură, şi deloc sau prea puţin prin camerele pentru agricultură, care nici nu există în multe locuri, deşi au fost elaborate… trei legi speciale. Prefecţii, care sunt reprezentanţii Guvernului în teritoriu, nu au competenţe exprese, prevăzute prin lege. Cum Doljul contează în balanţa cerealieră a ţării, dar şi în buna aprovizionare cu legume, aşteptările sunt speciale. Spre Dolj se priveşte. Semnalele nu sunt optimiste din cale afară, dar nici dramatice. Deocamdată. Dar ne aflăm de abia în prima decadă a lunii aprilie, cu puţine zile înaintea marii sărbători care este Paştele.
