În aprilie 2022 delegaţiile Rusiei şi Ucrainei prezente la Istanbul, pentru a semna un acord de pace -guvernul turc acţionând ca mediator-, erau aproape de atingerea dezideratului. SUA şi Marea Britanie, spun acum analiştii, au convins Kievul să nu semneze acordul, iar tot ce a urmat se ştie: sute de mii de morţi şi de răniţi de o parte şi de celalaltă. Oraşe şi localităţi distruse. Proiectul de acord de pace şi Comunicatul de la Istanbul pe care s-au bazat discuţiile ofereau o modalitate sensibilă şi simplă de a pune capăt conflictului. La 3 ani după ce Kievul a blocat negocierile, timp în care a suferit pierderi majore va ceda în cele din urmă mai mult teritoriu decât ceda în 2022, dar va câştiga ca elemente esenţiale suveranitatea, şi securitatea. Aşa se prefigurează. În aprilie 2022 aspectele convenite erau: neutralitatea permanentă şi garanţii internaţionale. Despre teritoriile ocupate, în litigiu, urma să se decidă în timp pe baza unor negocieri între părţi. Avându-se în vedere realitatea existentă, Crimeea nu intra în nici o discuţie, în schimb sudul şi estul Ucrainei, reflectând starea de pe câmpul de luptă, zone rusofone, rămâneau sub ocupaţie rusească. Cea mai bună rezoluţie, în opinia prof. univ. dr. Jeffrey Sachs, este punerea garanţiilor de securitate sub autoritatea Consiliului de Securitate al ONU. Asta înseamnă că SUA, China, Rusia, Marea Britanie şi Franţa ar fi împreună co-garanţi, împreună cu restul Consiliului de Securitate al ONU. Da, Rusia are drept de veto la o rezoluţie ulterioară, cu privire la Ucraina, dar s-ar confrunta cu oprobiul Chinei şi al celorlalţi. La 6 ani după ce Minsk II nu a fost implementat, Rusia a recucerit Doneţkul şi Luhanskul, care au statut de state independente.
