Volodimir Zelenski a declarat astăzi, că Ucraina este „pe deplin angajată” să aibă un dialog constructiv cu reprezentanţii SUA, în Arabia Saudită, programat pentru marţi, chiar dacă Donald Trump a afirmat că „i-a fost mai uşor să discute cu Moscova decât cu Kievul”, în efortul său de a pune capăt războiului. După întâlnirea sa cu prinţul moştenitor Mohammed Bin Salman, programată mâine, delegaţia de diplomaţi şi militari ucrainieni va rămâne pentru întâlnirea cu omologii americani. După pseudo-conferinţa de pace de la Bundenstock, inperantă în planul consecinţelor, şi a planurilor de pace ale lui Zelenski, acum se încearcă convingerea preşedintelui Trump să renunţe la negocierile cu ruşii şi să continue susţinerea militară a Ucrainei, până când „Rusia va fi învinsă”. Asta în timp ce noua administraţie americană a înţeles că, la actuala stare de lucruri a liniei frontului, Kievul nu poate câştiga războiul pe teren, dezastrul trebuie evitat, fiindcă ar slăbi, în continuare, Europa şi deci şi America prin extensie, întărind axa ruso-chineză şi restul BRICS. Prelungirea războiului nu face decât să conducă la slăbirea poziţiei Ucrainei. O teorie valabilă pe timpul războiului rece este reciclată: dacă se cedează în Ucraina, Putin va invada ţările baltice, apoi Polonia, şi în continuare Europa. Când Marco Rubio, secretarul de stat american, spre deosebire de predecesorul său Antony Blinken, afirma marţea trecută la Fox News că actuala adminitraţie de la Casa Albă vede războiul din Ucraina ca pe un „război proxy” prelungit între SUA şi Rusia, şi Washingtonul vrea să-i pună capăt, reiterând angajamentul lui Donald Trump, de a juca un rol de factor de pace, înseamnă sfârşitul sprijinului, pe termen nelimitat, al Kievului. Comentariile lui Rubio vin pe măsură ce relaţiile dintre Moscova şi Washington dau semne de dezgheţ, după prima rundă de discuţii de la Riad de luna trecută. De atunci părţile au criticat repetat modul în care administraţia Biden a gestionat conflictul. El a mai susţinut că Occidentul ar trebui să se îndepărteze de strategia anterioară, de a trimite ajutoare Ucrainei „atât timp cât este nevoie”. Rubio l-a acuzat, de asemenea, pe liderul ucrainian Zelenski de „sabotarea şi subminarea” eforturilor de pace ale Washingtonului, cu referire la întâlnirea tensionată, care avusese loc la Casa Albă, încheiată brusc, după ce Zelenski rezistase încercării lui Trump de a negocia pacea, determinându-l să afirme că „se joacă cu al treilea război mondial”. De atunci, Washingtonul a suspendat orice schimb de informaţii cu Ucraina, dar şi ajutor militar. Marţi, Donald Trump a spus că a primit o scrisoare de la Zelenski în care acesta îşi exprimă regretul pentru cele întâmplate, dar şi disponibilitatea de a negocia un acord de pace. Moscova caracterizează şi ea conflictul din Ucraina drept un „război proxy”, purtat de Occident împotriva Rusiei. Oricum, Europa a intrat în panică şi primul semnal l-a dat preşedintele francez Macron, care a spus că pacea este posibilă, dar cu o Rusie îmblânzită, fiindcă reprezintă o ameninţare directă pentru Franţa şi Europa. Ucraina, la rândul ei, a decretat că pacea pur şi simplu nu poate veni în condiţiile puse de Moscova. Războiul declaraţiilor s-a încins, fiindcă Macron a făcut trimitere la o descurajarea nucleară, „într-o manieră napoleoniană”, insistând că viitorul Europei nu trebuie dictat de Moscova şi Washington. Serghei Lavrov a numit declaraţia drept „lungă şi nervoasă”. A intrat în corul declaraţiilor belicoase şi Ursula von der Leyen, care a opinat că „soluţia” este o extindere masivă a complexului militar industrial, de fapt reînarmarea. Aliaţii Ucrainei, în Europa, vor să umple golul lăsat de decizia întreruperii schimbului de informaţii, imagini din satelit, de către comunitatea de informaţii din SUA, care cuprinde 18 agenţii. Mai mult, SUA ar fi ordonat Regatului Unit să nu facă schimb de informaţii americane autorizate, pentru a fi partajate cu Ucraina. În acest timp pe teatrele de operaţiuni, armata rusă avansează, şi bloggerii militari se arată îngrijoraţi de evoluţia lucrurilor.