Ultimul raport de ţară realizează o fotografie incomodă realităţilor din România. În mai toate aspectele analizate, în documentul de lucru al Serviciilor Comisiei Europene nu găsim măcar un element pozitiv. Beneficiem de cel mai rapid internet din UE, dar nu-l folosim pentru a ne moderniza societatea. Corupţia din sectorul administraţiei publice este departe de a cunoaşte un minimal recul. Achiziţiile publice rămân elementul central al marii corupţii; infrastructura dezastruoasă, ce pe hârtie este expusă în tonuri calde, stopează circulaţia fluxurilor de marfă între regiuni. Abandonul şcolar, inexistenţa programelor viabile de integrare a romilor în societate şi menţinerea unei agriculturi de subzistenţă, ce ţin în stare de promiscuitate mai mult de 46% din populaţia ţării, sunt, şi acestea, doar câteva din analizele sectoriale precizate în ultimul raport de ţară al României.
Comisia Europeană a dat publicităţii, la Bruxelles, la 26 februarie 2016, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, binecunoscutul Raport de ţară al României, pentru 2016, inclusiv un bilanţ aprofundat privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomic. Simpla lui parcurgere provoacă un sentiment de dezgust, de neînţelegere a modului de cum a fost posibil ca, după mai bine de un sfert de veac de ieşire de sub limitele unui regim autoritar, să coborâm, atât de “vârtos”, în toate segmentele existenţiale ale uneia dintre cele mai binecuvântate ţări din Europa. Cel puţin dacă o analizăm geografic. Că moral suntem departe de orice busolă firească. O altă nedumerire este dacă nu cumva dezastrul economic evidenţiat în acest raport are, pe lângă cozile de topor din interior, şi o componentă de “ajutor” extern.
Suntem la mâna unor bugete transnaţionale, ce nu ne aparţin; industriile care contează în jocul economic mondial nu mai au nicio picătură de capital românesc, cercetarea noastră este pe butuci şi consorţiile farmaceutice externe ne retrag sute de medicamente, pentru că nu mai au profit de peste 100%, aşa cum erau obişnuite. Elevii valoroşi, medicii, inginerii şi toţi cei ce fac cu pasiune o chemare a destinului sunt sfătuiţi să plece afară! Şi, din nefericire, chiar pleacă. Oare nu cumva, prin măsurile care ni se trasează, coborârea noastră în istorie va fi fără drum de întoarcere!
Administraţia, tot învechită!
Soluţiile de e-guvernare pentru îmbunătăţirea eficienţei administraţiei publice sunt slab dezvoltate. În România, utilizarea serviciilor de e-guvernare este cea mai scăzută din UE. În 2015, numai 8% dintre utilizatorii de internet din România au trimis formulare online administraţiei publice în comparaţie cu media UE de 32%. Digitalizarea administraţiei publice a fost lentă şi fragmentată, iar nivelul de sofisticare a serviciilor publice online necesită îmbunătăţiri. De exemplu, în medie, numai 54% din etapele unei interacţiuni standard cu administraţia publică pot fi realizate în întregime online, în comparaţie cu media UE de 81%. Punctul de contact unic este greu de utilizat, iar un număr important de proceduri administrative nu pot fi realizate online. În 2013, numai 65% dintre IMM-uri au interacţionat online cu autorităţile, în comparaţie cu media UE de 88%, şi numai 5,8% din cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani au utilizat servicii de e-guvernare. Un semnal pozitiv este faptul că noul guvern a înscris printre priorităţile sale sprijinirea interoperabilităţii la nivel naţional şi oferirea unor servicii digitale mai bune.
Banul public, ochiul…
Achiziţiile publice rămân extrem de vulnerabile la corupţie. În opinia a peste jumătate din întreprinderile care au participat la o procedură de achiziţii publice în ultimii trei ani, corupţia le-a împiedicat să câştige o licitaţie publică sau un contract de achiziţii publice. Caietele de sarcini concepute special pentru un anumit ofertant (59 %) sau neclare (54%), conflictele de interese în evaluarea ofertelor (53%) şi înţelegerile între ofertanţi (57%) sunt menţionate printre cele mai răspândite practici de corupţie în domeniul achiziţiilor publice. Mita şi comisioanele ilegale (58%) şi finanţarea partidelor politice (39%) în schimbul obţinerii de contracte de achiziţii publice sau al influenţei asupra procesului de elaborare a politicilor sunt, de asemenea, percepute ca fiind răspândite pe scară largă.
Vestul ţării, vechiul of al europenilor!
Lipsa infrastructurii de transport, în special între partea de vest a ţării şi capitală, constituie o piedică importantă în calea competitivităţii şi un blocaj pentru creştere. Disponibilitatea redusă şi calitatea scăzută a infrastructurii de transport îngreunează competitivitatea întreprinderilor locale, în special a producătorilor, şi limitează şi mai mult atractivitatea ţării pentru investitori. În acelaşi timp, mai mult de o treime din populaţie nu poate beneficia de posibilităţile oferite de internet şi nu poate contribui la economia digitală.
Conform datelor Eurostat, în 2015, în România, procentul persoanelor care au utilizat în mod regulat internetul a fost cel mai mic din UE (52% faţă de 76% în UE) şi 32% din populaţie nu au utilizat niciodată internetul (faţă de 16% în UE). Mai puţin de jumătate (46%) din forţa de muncă are competenţe digitale de bază sau mai avansate (faţă de 72% în UE). Acest lucru ar putea deveni un obstacol major în calea dezvoltării economice a ţării. Îmbunătăţirea nivelului de alfabetizare digitală şi a competenţelor digitale poate crea locuri de muncă în sectorul digital şi poate sprijini dezvoltarea comerţului electronic şi a e-guvernării.
Suntem pe ultimul loc la participarea online
În ciuda progreselor înregistrate în ultimii ani, potenţialul comerţului electronic este, în continuare, în mare parte nevalorificat. România se situează pe ultimul loc din UE în ceea ce priveşte participarea online, astfel cum arată indicele economiei şi societăţii digitale elaborat de Comisie. Gradul de încredere a consumatorilor şi a comercianţilor cu amănuntul în tranzacţiile online pe piaţa naţională este, de asemenea, sub media UE. Consolidarea capacităţii autorităţilor de protecţie a consumatorului de a asigura respectarea legislaţiei ar face ca normele să fie mai bine aplicate, inclusiv în mediul digital, şi ar spori astfel încrederea în tranzacţiile online.
Avem cele mai puţine abonamente la internet
Sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) este dinamic şi competitiv. Ponderea sectorului TIC în PIB-ul României este de 6%, una dintre cele mai ridicate din UE. În condiţiile în care aproape jumătate dintre abonamentele la servicii fixe de bandă largă au viteze de cel puţin 100 Mbps, România se situează pe primul loc în UE în ceea ce priveşte utilizarea serviciilor în bandă largă cu acces ultrarapid. Cu toate acestea, numărul de abonamente la servicii în bandă largă este unul dintre cele mai mici din UE. Prin urmare, accesul la serviciile TIC rămâne inegal.
Sărăcia distruge destine din faşă
Rata de părăsire timpurie a şcolii rămâne la un nivel ridicat din cauza acordării unei atenţii insuficiente acţiunilor de depistare şi prevenire timpurie, a sărăciei şi a unui grad scăzut de disponibilitate a programelor corective. În România, rata de părăsire timpurie a şcolii a crescut la 18,1% în 2014, cu aproape 7% peste media de la nivelul UE şi obiectivul naţional din cadrul Strategiei Europa 2020. Rata de părăsire timpurie a şcolii este mult mai ridicată în rândul locuitorilor din mediul rural, al populaţiei de etnie romă şi al copiilor cu nevoi speciale. Sprijinul acordat părinţilor şi profesorilor, care lucrează cu elevi aflaţi în situaţii de risc ridicat este insuficient. Punerea în aplicare a strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii, adoptată în 2015, înregistrează întârzieri. Programele „a doua şansă” nu iau pe deplin în considerare varietatea şi amploarea nevoilor. Sistemul informatic integrat pentru educaţie, care include indicatori specifici pentru părăsirea timpurie a şcolii, nu este încă pe deplin funcţional.
Bomba demografică a etniei rome nu o conştientizăm
Situaţia romilor este deosebit de problematică. Romii sunt mult mai expuşi riscului de sărăcie, înregistrează niveluri de instruire considerabil mai scăzute, o rată de ocupare mult mai redusă, precum şi un nivel scăzut de participare la educaţia şi îngrijirea preşcolară. Toţi aceşti factori constituie un obstacol în calea creşterii ratei de participare a romilor pe piaţa forţei de muncă şi îngreunează întreruperea ciclului de sărăcie şi excluziune. Incluziunea romilor este, prin urmare, o chestiune economică esenţială, având în vedere că acest grup reprezintă o proporţie crescândă a persoanelor nou-intrate pe piaţa forţei de muncă, deoarece populaţia romă creşte mai repede decât restul populaţiei. Autorităţile au estimat că există până la 100.000 de romi fără documente de identitate (certificate de naştere sau cărţi de identitate). Accesul la serviciile de sănătate este deosebit de dificil, reducând speranţa de viaţă în rândul romilor cu şapte ani în raport cu populaţia totală. În 2015, România şi-a revizuit strategia de incluziune a romilor pentru a soluţiona aspectele menţionate mai sus. Punerea în aplicare a acesteia depinde de o cooperare interinstituţională eficace şi de un angajament la nivel local, în special sub forma unor planuri de acţiune finanţate de la buget.
