Traian Băsescu: Două mandate succesive, două suspendări, și deja prea mult

Spunea într-o împrejurare Traian Băsescu, când nici nu lua în calcul ce se va întâmpla după plecarea lui de la Cotroceni, că dacă Nicolae Ceaușescu ar fi rămas la putere doar 10 ani ar fi fost un președinte bun. Sau cam așa l-ar fi reținut istoria în opinia sa. Firește că e imposibil de comparat „deceniul ’65-’75”, cu deceniul 2004 – 2014, dar în planul acumulărilor ce s-a înfăptuit pe vremea lui Ceaușescu rămâne greu de atins. Întâmplător după Nicolae Ceaușescu, cu cei 24 de ani necurmați la conducerea țării, Traian Băsescu este primul președinte ales democratic care leagă două mandate consecutive, cumulând 10 ani. La capătul acestui segment de timp, peisajul economic e mai degrabă dezolant, cum este, de altfel, și cel politic și discuțiile, dezbaterile, dezvăluirile care au loc, toate acestea atestă retorica demagogică a unui personaj de vodevil, prezentat drept rectitudine morală. E deja prea mult ceea ce vedem. Și nu sunt semne să se dizolve. Poate că Traian Băsescu și-a imaginat în permanență că se adresează unor idioți, incapabili să înțeleagă partizanatul său politic isteric, etica sa precară, discreditarea sistematică a inamicilor politici. Întâmplător și „înfundarea” lor. Să nu omitem înfierarea lui Mihai de Hohenzollern, o grotescă abordare istorică, lipsită de argumente. Și tocmai el, Traian Băsescu, care ne-a convins, în cele două mandate ale sale, că știe tot ce mișcă în țara aceasta, tocmai el, care ieșea în fața națiunii și își avertiza adversarii că pentru el nu există secrete, tocmai el, care, când vine vorba de cei mai apropiați colaboratori și membri ai familiei sale, joacă o comedie amuțitoare. Dacă după 10 ani de reformă, modernizare și consolidare a statului de drept vedem o perindare pe la DNA a nu puțini membri “competenți” ai guvernului Emil Boc – cel mai performant guvern – potrivit comandantului de navă aflat în cruciada anticorupție până când țara a devenit o pradă. Consonează prea des Elena Udrea cu Traian Băsescu. Băsişti şi anti-băsişti am fost mai toţi, nu din cauza noastră, ci din cauza lui Traian Băsescu, care ne-a oferit interpretări diferite ale conceptului de „băsism”. Bilanțul regimului Băsescu e dominant negativ. Dar nu asta e problema. După ce o întreagă publicistică politică a profesat aversiunea împotriva cripto-comunismului, președintele jucător, prin raportul Comisei prezidențiale patronată de Vladimir Tismăneanu… a rezolvat lucrurile. Păi și ce vedem: marile tunuri nu erau date de cripto-comuniști sau doar de cripto-comuniști, problema fiind transpartinică. Vlăstare de nădejde așteptau să le vină rândul. Aiureli cu dreapta și stânga în viziunea lui Traian Băsescu. Oricum, fiindcă tot a fost gâdilat de elitiști, lasă o dreaptă intelectuală parțial delegitimată, un număr sporit de nostalgici ai comunismului și un sentiment euro și americano-sceptic în creștere. O societate extreme de divizată. După 10 ani de președinție ai lui Traian Băsescu, proiectul lui de țară arată astfel: clasa capitaliștilor autohtoni mai slăbită ca nicicând, anemică. Mulți la pușcărie, alții în pragul ei. Ca jucător de șah, Traian Băsescu s-a descurcat rezonabil 10 ani. Ceea ce trăiește acum este însă descumpănitor. Și povestea nu este încheiată. Slabe speranțe să fie în curând încheiată.