Mihai Ungureanu: „Muzica de cameră este, din păcate, un gen mai puţin apreciat la noi”

0
676

Astă-seară, cunoscutul pianist va susţine un recital alături de violoncelistul de talie europeană Cristian Florea

Cântată, înainte vreme, la curţile regale, muzica de cameră şi-a pierdut în ultima vreme din această strălucire, rămânând în urma popularităţii repertoriului simfonic şi de operă. Lucru evident în primul rând din numărul spectatorilor, apoi al spaţiilor destinate acestui gen. La Craiova, deşi la Filarmonica „Oltenia” există de ani buni o stagiune de muzică de cameră, situaţia nu este diferită.

Periodic le oferim melomanilor noştri recitaluri, în încercarea de a forma un public, de a-l atrage cât mai mult şi spre acest gen miniatural, dar care este foarte mult gustat şi apreciat în străinătate”, spune Mihai Ungureanu, director artistic al Filarmonicii „Oltenia”. Astă-seară, cunoscutul pianist va susţine un recital împreună cu Cristian Florea – violoncelist de talie europeană, prezent totodată în viaţa muzicală internaţională în ipostazele de dirijor, profesor şi manager artistic.

De altfel, Cristian Florea a urcat pe scena instituţiei şi vineri seara, interpretând, în compania orchestrei conduse de dirijorul Kah Chun Wong, din Singapore, Concertul pentru violoncel şi orchestră de Friedrich Gulda. Ce este mai solicitant pentru un solist – un amplu concert simfonic ori un recital precum cel de astă-seară, unde întreg spaţiul scenic îi este rezervat? Cristian Florea mărturiseşte că „sunt două feluri de dificultăţi” – pe ambele propunându-şi să le depăşească la Craiova, oraş pe care, după mai bine de doi ani de când l-a vizitat ultima oară, îl regăseşte schimbat.

Sub genericul „Mici piese pentru un mare instrument”, recitalul celor doi muzicieni propune spre audiţie creaţii pentru violoncel şi pian de Beethoven, Şostakovici, Fauré, Elgar, Granados ş.a. Recitalul începe la ora 19.00, cât mai mulţi craioveni fiind aşteptaţi să (re)descopere frumuseţea muzicii de cameră, cu repertoriul său flexibil şi accesibil şi cu limbajul sonor aparte, despre care vorbesc cu aceeaşi încântare şi pianistul Mihai Ungureanu, şi violoncelistul Cristian Florea.

„În Europa sunt stagiuni foarte consistente de muzică de cameră”

Subiectul muzicii de cameră este unul „foarte spinos şi delicat, în acelaşi timp, cel puţin în România”, susţine Mihai Ungureanu. „Este un gen aparte, mai puţin gustat, din păcate, la noi. Dar ne străduim să intrăm în lumea normală, pentru că oriunde te duci în Europa sau în altă parte sunt stagiuni foarte consistente de muzică de cameră, cu public constant – într-adevăr, nu într-un număr covârşitor, ca la un concert simfonic –, cu spaţii special pregătite, cu săli de 400-500 de locuri. Noi avem o sală cu o asemenea capacitate pentru muzica simfonică!”, adaugă pianistul, totodată director artistic al Filarmonicii „Oltenia” – funcţie pe care a mai ocupat-o şi între anii 2000 şi 2003. În perioadele 1990-2000 şi 2003-2009 a fost director general al acestei instituţii. „Ne străduim, din punct de vedere artistic, profesional, să atragem cât mai mult public spre acest gen de muzică mai aparte. Dar care are adevărate bijuterii muzicale, aşa cum se regăsesc şi în programul recitalului de luni seara”, mai spune acesta.

Solist concertist cu orchestra sau interpret de muzică de cameră? „Mă simt la fel de bine în orice ipostază”

Absolvent al cursurilor Liceului de Artă din Bănie, apoi al Academiei de Muzică din capitală, Mihai Ungureanu susţine încă de la începutul anilor ’80 o intensă activitate concertistică. În ipostazele de solist, interpret de muzică de cameră şi acompaniator, a concertat în centre culturale renumite din Europa, America (în S.U.A., Canada şi Brazilia a susţinut o serie de recitaluri de mare succes) şi spaţiul asiatic (Japonia, Coreea de Sud, Republica Islamică Iran).

 După mai bine de 30 de ani de activitate artistică, mărturiseşte că se simte „la fel de bine în orice ipostază”. „Există o satisfacţie artistică – într-un fel, se poate vorbi chiar de o voluptate – de a dialoga, ca solist, cu un aparat orchestral cât mai consistent, cât mai colorat. Însă eu încă de pe băncile liceului – şi îmi amintesc că aveam atunci chiar un trio, cu vioară, violoncel şi pian – am fost atras de muzica de cameră. La vremea aceea, ca şi acum, de altfel, se studia foarte puţină muzică de cameră în liceu. Aproape deloc… Aşa cum nu se studia – şi nu se studiază – nici orchestră. Şi apoi ne mirăm de ce tineri absolvenţi, poate foarte buni instrumentişti, n-au habar să cânte într-o orchestră! Tocmai pentru că nu sunt învăţaţi să se asculte între ei cântând la diferite instrumente, nu sunt obişnuiţi cu acest exerciţiu. Revenind, satisfacţii profesionale poţi avea atât în duo – cum sperăm să o avem la recitalul de luni seara –, cât şi în compania unei orchestre”, declară Mihai Ungureanu.

Violoncelistul Cristian Florea: „În recitaluri îţi trebuie o imaginaţie culturală foarte bogată”

Nici violoncelistul Cristian Florea – personalitate artistică complexă, artist în adevăratul sens al cuvântului – nu poate alege între cele două maniere de exprimare. „Sunt două feluri de dificultăţi. Ca solist cu orchestra, maniera de a cânta este una, iar recitalul are alt fel de dificultate. În primul caz, spre exemplu, piesele sunt unitare, au o lume a lor în care pătrunzi, au o anume formă de exprimare. Pe când la recital piesele în general sunt scurte şi îţi trebuie o imaginaţie culturală foarte bogată… Trebuie să zbori repede din Parisul lui Fauré în sudul Spaniei, cântând Granados, apoi mergi în zona catalană cu Cassado. Deci, aici repede se schimbă foaia, se schimbă stilul… Sunt mulţi care cântă bine, dar care pe mine mă plictisesc, pentru că nu se transpun în geografia, în ambianţa, în epoca acelei muzici”, explică reputatul violoncelist.

Pentru lumea muzicală, numele lui Cristian Florea, Maestru în Artă din Republica Moldova, nu este unul care să mai ridice semne de întrebare. Violoncelist, dirijor, manager artistic, profesor şi impresar, cu dublă cetăţenie – română şi germană – şi cu reşedinţe în Spania, România şi Republica Moldova, artistul pendulează între postura de violoncelist concertist, membru în diferite formaţii camerale, dirijor, profesor, manager, ceea ce îi dezvoltă şi diversifică capacităţile artistice. Originar din Sibiu (unde după 1989 a devenit director artistic şi dirijor al Filarmonicii de Stat), a urmat Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu”, actuala Universitate Naţională de Muzică Bucureşti. Plecarea din ţară i-a oferit apoi posibilitatea de a studia cu mari artişti care i-au influenţat dezvoltarea ulterioară.

Regăseşte orchestra craioveană întinerită, iar oraşul, modernizat

În prezent, Cristian Florea este dirijorul şef al Orchestrei Naţionale de Cameră a Republicii Moldova, ansamblu pe care l-a condus şi în concertul din 3 decembrie 2012 de pe scena Filarmonicii „Oltenia”, din cadrul Festivalului Internaţional „Craiova Muzicală” – ediţia a 39-a. A fost, de altfel, ultima dată când a ajuns în Craiova. „Am revenit aici cu mare plăcere. Iată, cu un concert de Gulda, mai puţin cântat, cu toate că muzica lui e foarte plăcută. Însă e destul de dificil,din punct de vedere tehnic. Poate dacă aş avea jumătate din vârsta pe care o am mi-ar fi stat mai bine să cânt aşa ceva, pentru că sunt elemente de jazz, de rock, improvizaţie… ceva neobişnuit pentru violoncel”, a glumit muzicianul.

Cristian Florea spune că a fost o surpriză plăcută să reîntâlnească ansamblul simfonic craiovean, la pupitrul dirijoral al căruia s-a şi aflat cândva şi împreună cu care a efectuat şi un turneu în Spania. „Revii după doi-trei ani, instituţia e aceeaşi, însă deodată vezi multe feţe noi şi îţi dai seama că a trecut, totuşi, ceva timp. Orchestra a mai întinerit, sunetul s-a îmbunătăţit…”.

Nu numai orchestra Filarmonicii craiovene a remarcat Cristian Florea că s-a schimbat, ci şi oraşul. „Multe zone văd că s-au modernizat, unele într-un mod brutal, aş zice. Intrând pe lungul bulevard Calea Bucureşti, au apărut un mall, clădiri moderne… E adevărat, în toată ţara sunt. Însă e bine să fie refăcute şi păstrate frumoasele case boiereşti. Dacă nu, se va pierde această arhitectură care are o anumită clasă. Şi atunci se va pierde foarte mult din identitate. Mall-uri sunt peste tot…”, a subliniat violoncelistul.

***

Recitalul susţinut astă-seară, de la ora 19.00, de Mihai Ungureanu şi Cristian Florea are loc sub genericul „Mici piese pentru un mare instrument” şi oferă spre audiţie opt miniaturi instrumentale ale unor cunoscuţi compozitori. Aşa sunt Ludwig van Beethoven – Sonatina (1785); Luigi Boccherini – Sonata nr. 6 în La major; Dmitri Şostakovici – Scherzo; Gabriel Fauré – „Elegie”, op. 24; David Popper – „Tarantella”, op. 33; Edward Elgar – „Salut d’Amour”, op. 12; Enrique Granados – „Intermezzo” din opera „Goyescas”; Gaspar Cassado –  „Requiebros”.

În atragerea unui public în număr cât mai mare, reprezentanţii Filarmonicii „Oltenia” se bazează atât pe prestigiul celor doi muzicieni, cât şi pe celebritatea acestor capodopere clasice. Biletele pentru recital pot fi achiziţionate de la Agenţia instituţiei (tel. 0351.414.697), la preţul de 15 lei (10 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari).