Fotbal, bere şi libertate

În pauza „de naţionale”, când toţi microbiştii intrăm într-un soi de hibernare, în aşteptarea reluării campionatelor, a atras atenţia o ştire din Serie A, unde clubul Como a promis fanilor echipei…Napoli, câte o bere la meciul retur, din februarie 2025, de pe „Giuseppe Sinigaglia”, drept recompensă „pentru pentru frumoasa demonstraţie de fair-play de după meciul de vineri seară, atmosfera de pe Stadio Maradona şi reacţia fanilor de ambele părţi după meci fiind incomparabile”. Liderul din Serie A, Napoli, a învins nou-promovata Como cu 3-1, iar la final nu numai antrenorii Conte şi Fabregas s-au salutat cordial, ci şi cele două tifoserii au dat dovadă de caracter şi maturitate. Nu este prima astfel de iniţiativă de marketing a celor de la Como, club care a oferit băuturi gratuite în barurile din oraşul lombard, după prima victorie a echipei de la revenirea în Serie A, cea surprinzătoare pe terenul Atalantei.  E indicat să ne raportăm la astfel de exemple din Italia în această perioadă, marcată de scandalul cu iz mafiot din peluzele granzilor din Milano.

În România, berea cu alcool sau slab alcoolizată este nu poate fi comercalizată în arenele sportive. În acelaşi timp, în restul Europei şi în restul lumii civilizate, indiferent de competiţie, de la meciuri de Champions League şi turnee finale şi până la jocuri de juniori, se permite vânzarea şi implicit consumul de bere pe stadion, ba chiar îl încurajează prin reclamă, fiind o sursă importantă de venit pentru organizatorii de competiţii. Iar fanii sunt mândri că pot ajuta şi astfel clubul favorit, că pot bea berea la stadion, alături de prieteni şi alţi fani, dintr-un pahar branduit de club, chiar consumând o marcă de bere a clubului şi în acelaşi timp să ştii că banii pe bere pot reprezenta bugetul pentru viitoarele transferuri. Ne plângem că nu echipele au bugete mici, dar ne chinuim să le tăiem sursele de venit. În loc să se bucure toată lumea, fanii, de bere, jucătorii, de încurajări, cluburile, de încasări, statul, de taxe, noi ţinem să fim mai catolici decât Papa şi ne dăm cu stângu’-n dreptu’.

Dar cum să luăm în discuţie manifestul „bere pe stadioane”, când în România nu este permis consumul de bere nici măcar în preajma arenelor la evenimentele sportive?! Să interzici comercializarea berii pe stadion sub pretextul că pot apărea incidente e o imbecilitate, fiindcă suporterii pot consuma nestingheriţi acasă sau în alte localuri şi să vină la stadion deja „afumaţi” dacă scopul lor ar fi cu adevărat să provoace incidente. Sau de ce nu se pleacă de la premisa că un suporter cu o bere în mână e mai relaxat, e mai puţin încrâncenat?

Sau cum să mai luăm în discuţie problema ”berii pe stadion”, când suporterii din peluze sunt puşi sub urmărire precum criminalii şi săltaţi din propriile cămine cu noaptea-n cap, în faţa copiilor lor, care pot rămâne marcaţi pe viaţă de astfel de scene, pe motiv că au aprins torţe sau fumigene pe stadion sau de multe ori numai pe baza unor suspiciuni? Aceasta a fost picătura care a umplut paharul pentru declanşarea protestului naţional „Liber să fiu ultra’”, care probabil va continua şi va căpăta şi alte forme de exprimare, dacă nu se va intra pe făgaşul normalităţii.

În loc să fie atraşi cât mai mulţi suporteri oferindu-le cele mai bune condiţii, inclusiv bere pe stadioane, forţele de ordine pun umărul la îndepărtarea suporterilor din arene, aplicând la sânge „Legea lui Mitică”, suporterii primind interdicţii şi amenzi, pentru lucruri care în alte părţi sunt permise, ba chiar sunt apreciate. Aşadar, în loc de mai mulţi suporteri pe stadion şi mai mulţi bani la bugetul cluburilor, avem parte de golirea arenelor şi mai multe amenzi.

În România este interzisă berea în stadion, cu excepţia…lojelor. Acolo, cei care au bilet sau abonament la fotolii au acces nu numai la bere, ci la toată gama de alcool. Aşadar, „voi egalitate, dar nu pentru căţei”. Legea e făcută aşadar pentru „plebei”, nu pentru “aristocraţi”, care se pot desfăta în voie cu diverse licori bahice şi majoritatea pleacă de la stadioane cu maşinile, fără să fie deranjaţi apoi în trafic. Sau aţi mai auzit ceva despre cazul arsenalului de luptă introdus de oamenii lui mititelu la tribuna oficială de pe „Ion Oblemenco”? Respectivul caz s-a evaporat în ceaţă…

În acest timp, fanii din România sunt controlaţi până la piele, descălţaţi, brutalizaţi, fiindu-le călcată în picioare intimitatea, demnitatea, le sunt oprite autocarele la intrarea în oraş şi răscolite bunurile personale, sunt puşi să-şi completeze date personale de parcă ar negocia un împrumut la bancă când cumpără bilete la meciurile din deplasare, sunt trataţi practic precum nişte infractori. Mai rămâne să li se dicteze şi gama de scandări de pe stadion, să primească bileţele cu coregrafii, precum la paradele de la 23 august.

Aceste abuzuri sunt de netolerat în secolul 21, iar Legea lui Mitică este depăşită, aberantă. Dacă se întâmplă incidente sau probleme cu adevărat grave în incinta arenelor, în ziua de astăzi există suficiente elemente pentru identificarea celor care le comit, avem parte de stadioane şi săli de sport moderne, dotate cu toate nu este nevoie pentru monitorizarea publicului. Iar provocatorii de haos vor fi excluşi în primul rând de restul suporterilor, înainte de a fi penalizaţi de forţele de ordine. Fiindcă adevăraţii suporteri nu vor să-şi vadă arenele închise pentru incidente, nu vor să-şi vadă familiile puse în pericol, nu vor să piardă accesul la meciuri, ori să dea pe amenzi banii rezervaţi pentru recuzită.

În România, ţară europeană, pe nişte arene care seamănă tot mai mult cu cele din Europa şi la preţuri care concurează cu cele din Europa (era bine să fie şi fotbalul la nivelul celui din Europa), vor să aibă şi fanii libertatea celor din Europa. Şi bere.