Acum… 50 de ani

0
212

La 5 septembrie 1972, ora 5 dimineaţa, aproape da data încheierii Jocurilor Olimpice de la Munchen, un comando palestinian a pătruns în satul olimpic şi după ce a ucis cu focuri de armă automată un antrenor şi un halterofil israelienia a luat ostatici alţi 9 olimpici evrei. Teroriştii aparţineau grupării „Septembrie negru”, dar Mossadul, a considerat că în spatele lor se află organizaţia palestiniană Al Fatah a lui Abu Jihad şi că acesta din urmă ar fi fost creierul acţiunii. Teroriştii s-au baricadat şi i-au închis pe ostatici într-o cameră. La ora 7 dimineaţa, 500 de poliţişti vest-germani au înconjurat clădirea. În cele din urmă teroriştii au enunţat pretenţiile lor: eliberarea a 200 de deţinuţi din închisorile israeliene, care să fie transferaţi într-un stat arab şi un avion pentru comando şi ostatici, pe care să-l pună la dispoziţie guvernul de la Bonn. Începând cu ora 7:45 întreaga operaţiune a fost condusă de cancelarul federal Willy Brandt. Ministrul de Interne, Hans Dietrich-Genscher, s-a deplasat la Munchen, însoţit de ambasadorul israelian. În paralel, la Tel Aviv, guvernul Goldei Meir hotăra ca afacerea să fie lăsată pe seama Bonnului. Deşi ministrul Apărării, Moshe Dayan, propusese trimiterea unui comando israelian să elibereze ostaticii. Guvernul vest-german a făcut o contra-ofertă presupunând o sumă mare de bani şi garanţia că membrii comandoului pot pleca în siguranţă. În cartea lor „Mossad – Istoria sângeroasă a spionajului israelian” (Ed. Litera, 2014) Michael Bar-Zohar şi Nissim Mishal susţin că autorităţile landului Bavaria au respins sugestia Israelului de a trimite Sayeret Matkal, cea mai bună unitate de comando. Generalul israelian Svi Zamir a urmărit neputincios din turnul de control sângeroasa dramă. Fusese trimis la Munchen de premierul Golda Meir, dar nu a avut dreptul de a interveni în operaţiunea poliţiei germane, destul de nepregătită pentru astfel de evenimente. La ora 16:50 comandantul teroriştilor Mohamed Massalad a cerut un avion autorităţilor germane pentru ca atât teroriştii şi ostaticii să plece la Caioro, negocierile urmând a continua. Egiptul a refuzat implicarea, iar germanii au încercat să profite de oferta teroriştilor pentru a-i neutraliza. Au pregătit o ambuscadă la aeroport. Unde, la 22:41 lunetiştii germani au tras în şeful comandoului fără să-l nimerească. Riposta teroriştilor a fost anihilarea staţiei radio a turnului de control şi a sistemului de iluminare a aeroportului. Ostaticii au fost împuşcaţi iar lunetiştii s-au apărat până în zori, în zadar, fiind decimaţi. La 6 septembrie 1972 întreaga omenire a aflat despre tragedia de la Munchen. Palestinienii reuşiseră să reamintească lumii, desigur într-o manieră brutală, că există o problemă palestiniană. De atunci au trecut 50 de ani şi violenţa a rămas folosită de ambele părţi. Problema palestiniană este nesoluţionată până astăzi. Masacrul de la Munchen a fost primul atac sângeros al lui „Septembrie negru”. Golda Meir, o femeie puternică, dură, care a condus guvernul de la Tel Aviv, n-avea de gând să lase masacrul de la Munchen nerăzbunat. Exact ceea ce-i propuseseră generalii în retragere Svi Zamir şi consilierul pe probleme de contraspionaj al premierului, fostul şef al Amanului, Aharon Yariv. Operaţiunea s-a numit „Mânia lui Dumnezeu”. Golda Meir interzisese asasinatele la ţintă din Europa, dar după masacrul de la Munchen a ridicat interdicţia. Dezvăluiri de dată recentă au relevat amploarea practicii asasinatelor. Ceea ce a urmat a constituit subiectul unui film difuzat pe Netflix. Aproape toate loviturile date în Europa de agenţii Mossadului protejaţi de forme sofisticate de acoperire au uimit de-a dreptul. Jocurile Olimpice de la Munchen 1972 au fost umbrite de atacul terorist menţionat, şi la 50 de ani de la acel moment, autorităţile de la Berlin s-au scuzat, căutând formule de reabilitare în faţa familiilor celor dispăruţi.