Cinci ore de artă pentru bucuria craiovenilor

0
48

Sunt trei, sunt tineri şi sunt deosebit de talentaţi. Andrei, Bianca şi Raul şi-au petrecut multe ore din vacanţa de vară decorând cutiile inestetice din centrul vechi. Nu au primit decât spray-uri colorate şi vopsea lavabilă, cu talentul şi imaginaţia venind de acasă. Cât a fost vara de lungă, cu o sticlă de suc alături şi sprijindu-se pe un genunchi, tinerii elevi la Arte nu au lăsat uneltele din mână până ce nu a ieşit ceva care să le placă întâi lor. Cel mai dur critic nu a fost publicul de ocazie care s-a oprit să-i admire la lucru sau să-i descurajeze, ci propria conştiinţă. După mai bine de cinci ore de creaţie, alte trei picturi stradale îmbogăţesc, de ieri, încă o stradă.

În spiritul Belle Epoque

Strada ”Nicolăescu-Ploşor” este una dintre cele mai aglomerate din centrul Craiovei. Chiar şi acum când traficul rutier s-a închis, dimineţile sunt animate de oamenii care trec grăbiţi care încotro. Vizavi de bibliotecă, pe trotuarul de lângă gardul grădinii de vară de la Minerva, o puzderie de spray-uri te opresc însă din mers. Dacă n-ai fi fost puţin atent, le-ai fi azvârlit cât colo cu piciorul. Fără să le ia în seamă, o mână îndemânatică îşi face de lucru pe suprafaţa unei cutii metalice. Foloseşte o singură culoare, un ciocolatiu care te face să te gândeşti instantaneu la culoarea şi, mai ales, la aroma pregnantă a unei cafele care trebuie musai să-ţi învioreze dimineaţa. Cel care desenează este un tânăr care pare că n-are timp pentru o conversaţie. Andrei Toniţa a terminat Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova, apoi Facultatea de Artă Sacră Bucureşti. S-a întors în oraş şi, iată-l acum concentrat asupra unei picturi din care, cu bruma noastră de imaginaţie, distingem vag ce ar putea fi.

Andrei Toniţa: ”Schiţa am compus-o pe loc”

 „Încerc să fac un capitel”, răspunde zâmbind atunci când îl întreb ce anume pictează. „Este o statuetă care să imită puţin din neo-grec, dar şi din Belle Epoque”, adaugă încercând să mă ajute, văzându-mi nedumerirea. „Schiţa am compus-o acum pe loc pentru că am vrut să mă mulez pe căsuţa respectivă. Am venit, m-am uitat şi m-am gândit ce să fac, nu mi-a trebuit mai mult de o jumătate de oră. Nu ştiu cât va dura până o să o termin, dar estimativ în jur de trei ore”, spune pictorul, timp în care nu se opreşte deloc din conturat. Pentru că are, indiscutabil, talent, Andrei a fost cooptat de autorităţile locale să decoreze, din proprie imaginaţie, cutiile inestetice care protejează reţelele electrice. „Tema a fost dată de către primărie pentru a se potrivi în arhitectura de secolul 19 care este aici. Folosesc spray-uri, markere şi puţină vopsea lavabilă. Aici o să predomine griurile colorate”. Când îşi prezintă lucrarea, concentrarea creşte pe chipul său şi îţi dai seama imediat că nu îi plac lucrurile făcute în pripă, ceea ce înseamnă că va munci mult. „Nu este prima pictură stradală pe care o fac, le-am făcut şi pe celălalte din centru vechi, împreună cu colegii mei”.

Bianca Stancu: ” Mi-a plăcut foarte mult postura acestei femei”

Bianca Stancu pictează încet, având nevoie de pauze mici şi dese. Se îndepărtează câţi paşi de cutia sa, fixează ceva şi apoi revine la desen. Şi-a propus să îmbrace suprafaţa metalică într-o fotografie de epocă. Modelul este un portet în sepia, pe care nu-l scapă din priviri. „Avem tema Belle Epoque şi încercăm să desenăm femei chiar din acea epocă. Iar eu am găsit această fotografie pe internet. Mi-a plăcut foarte mult postura şi rochia care mi se pare foarte frumoasă”. Ochii negri şi scânteietori zâmbesc întruna. Mânuind cu îndemnare spray-urile, acum pictează faldurile rochiei. Pe stradă, oamenii se opresc şi aruncă priviri spre tânăra pictoriţă care povesteşte cu aceeaşi plăcere cu care pictează. „Ca la orice portret, cel mai greu de realizat a fost însă faţa. Fotografiile sunt alb-negru şi trebuie noi să găsim nuanţa potrivită. Aici ar fi mers şi ceva street art şi aveam cu totul alte schiţe potrivite, dar tema este Belle Epoque. De obicei îmi ia vreo patru – cinci ore, dar această pictură vreau să o termin astăzi”. Cu fiecare tuşă de spray, mai adaugă un zâmbet…

Raul Muşulescu: ” Arta stradală este foarte frumoasă”

Raul Muşulescu este colegul Biancăi, la Liceul de Artă „Marin Sorescu”. Pictura pe care şi-a propus să o realizeze este portetul unei tinere cu pălărie. Cutia sa se află chiar la intersecţia cu strada „Lipscani” şi a început să contureze chipul care îl priveşte galeş dintr-o fotografie color pe care şi-a agăţat-o alături. Vorbeşte puţin şi nu scapă din priviri desenul, de parcă ar dori să fixeze cu maximă precizie ce urmează să facă. Scurtul nostru dialog l-a oprit din muncă. „Eu mi-am ales modelul pentru că mi s-a părut inspirat pentru tema Belle Epoque care ni s-a cerut. Lucrez cu spray-uri şi markere care nu se şterg, pot să ţină şi câţiva ani de zile”. Conturul portetului său este gata. Fără a de distinge trăsăturile, o nuanţă cafenie a fost pulverizată pentru a imita pielea. Tânărul pictor ştie ce face, dar în voce i se distinge o uşoară dezamăgire. „Acum sunt păreri pro şi contra. Cineva ne-a zis, de pildă, că mâzgălim… A fost şi un domn care nu ne-a lăsat pentru că era lângă casa lui, dar până la urmă am făcut şi acolo. Dar arta stradală este foarte frumoasă, transmite un mesaj puternic. Alte ţări, din străinătate, sunt mult mai departe decât noi”.

***

Ca şi celorlalţi doi artişti, lui Raul i-au trebuit mai bine de cinci ore să termine lucrările. Spre seară, când soarele a coborât la asfinţit, reflectându-se puternic în pereţii de sticlă ai clădirii OCPI, portretul doamnei cu pălărie strălucea în multe culori. Era perfect.