Cine o intoxică pe Viviane Reding?

0
47
Viviane Reding

Interviul de acum aproape o săptămână, din cotidianul francez „Le Monde”, al vicepreşedintelui Comisiei Europene şi comisar pentru Justiţie, Viviane Reding, apărut sub titlul „Meme en crise, l’Europe n’est pas qu’un marche” („Chiar şi în criză, Europa nu este decât o piaţă”), i-a prilejuit belicoase referiri la România, de pe poziţii „de dreapta”. Între altele, fosta jurnalistă de la publicaţia „Wort Luxemburger” (1986-1998), care menţionează în propriul CV că ar fi studiat antropologia la Paris până în 1978, ex-membră a liliputanului Parlament al Luxemburgului, din partea Partidului Popular Creştin Social (de dreapta), comisar european pentru Justiţie la Comisia Europeană din 2010, spune aşa: „L’espace Schengen ne concerne pas seulement le fonctionnement technique des frontieres, tel qu’evalue par la Commission. Il implique aussi un bon fonctionnement de la justice et des garanties qui sont liees” („Spaţiul Schengen nu vizează doar funcţionarea tehnică a frontierelor, aşa cum le evaluează Comisia. El implică, de asemenea, o bună funcţionare a justiţiei şi garanţiile legate de aceasta”). În opinia eronat indusă a comisarului Viviane Reding, România n-ar prea fi pregătită să adere la spaţiul Schengen. Noi, dimpotrivă, opinăm că e mult mai pregătită decât e dânsa pentru funcţia ocupată la Comisia Europeană. Profesional şi moral. Despărţită fiind de soţ, cu trei copii, şi implicată într-un scandal de trafic de influenţă, cu reverberaţii în ducatul Luxemburgului, pe seama obţinerii unui permis de muncă pentru o menajeră filipineză. Dar să lăsăm camerista filipineză să mănânce o pâine în ducatul Luxemburgului şi să revenim la referirile acestei doamne de 61 de ani, „Vâşinski în fustă” cum îi spune Eugen Mihăescu, despre justiţie. Ce nu e în regulă cu justiţia de la Bucureşti? Cu justiţia din ţara sa totul e în regulă? Ce s-a întâmplat de la venirea la guvernare a USL în „teritoriul” justiţiei? Ce „puci parlamentar”, cum se spune în interviu, este acela cu 8,5 milioane cetăţeni ieşiţi la referendum? Chiar ştie, informată fiind şi pe alte canale decât cel numit Monica Macovei, şi dânsa suspectată de presiuni asupra justiţiei, bănuieli care o vor urmări multă vreme, ce se întâmplă momentan la Bucureşti? Nu mai continuăm cu întrebările. La începutul săptămânii în curs, în zilele de luni şi marţi, Viviane Reding s-a aflat la Paris, pentru a discuta cu membrii Guvernului Ayrault, între temele anunţate aflându-se şi „strategia de integrare a romilor”. Evident, pe alt ton. Şi probabil şi-a reamintit de impoliteţea lui Nicolas Sarkozy, care a şters pe jos cu Comisia Europeană şi cu Reding în ea nu de mult. Atunci probabil a resimţit şi dânsa ce resimţim noi în prezent, un sentiment de umilinţă, prin mesajele anacronice care ne parvin, deloc din partea unor parteneri europeni, ele demonstrând că egalitatea „nu e pentru căţei”. Esenţialul încă nu l-am aflat: mai e nevoie de alegeri democratice la Bucureşti sau după un preşedinte „numit” în urma referendumului, de parcă nici n-ar fi existat, vom avea şi un Parlament şi un Guvern desemnate „din afară”. Cum spunea Viviane Reding: „Am evitat tot ce era mai rău, mulţumită intervenţiei mai multor actori, printre care Comisia Europeană, Parlamentul European, statele europene şi chiar Fondul Monetar Internaţional”. Ca să traducem: într-o bătălie totuşi democratică, după CCR a trebuit să intervină „chiar” FMI ca să iasă cum trebuie.